EXT CÂMP, ZI

Primãvarã cu pamânt reavãn, plin de gunoaie ce fumegã.

Un grup de copii se agitã în jurul unei biciclete vechi. Pe

vehiculul hodorogit încalecã un bãiat de vreo 12-14 ani.

Are legate de el şi de biciclu mai multe umbrele vechi cu

coaste lipsã. Are aerul solemn şi încordat al unui pilot de

încercare. De el se apropie o fetiţã supraînfofolitã.

Vorbeşte serios, patetic şi sâsâit.

CATI

Nelule, daca zbori pânã la Bucureşti,

sã-mi aduci macdonalzi cu surprize şi

ştrumfi, da' sã te-ntorci de Pasti cã

mã supãr şi plâng!

NELU

Vorbeşte fã frumos cã nici gumate nu-

ţi mai aduc... Hai, bã, împingeţi!

Acu' sã vã vãd, ţi-ai dracu de

mucioşi!

Câţiva plozi se apucã sã împingã bicicleta cu putere. Nelu

pedaleaza cu avânt. Un cârd de raţe se fereşte cu zgomot

indignat. Un moşneag rufos se opreşte sã-i priveascã.

Umbrelele se umflã ca nişte jalnice paraşute, bicicleta

saltã de la pãmânt.

Filmat de sus, din unghiul unei pãsãri ce zboarã, prin faţa

aparatului defileazã câmpul arid şi un ochi de iaz lucitor.

(ar fi posibil ca pe acest zbor peste locurile viitoarelor

acţiuni sã se inscripţioneze genericele). Din off se aude

vocea lui Nelu, excitat.

NELU (CONT'D)

(O.S.)

Ia uite bã, proştilor... Sunt

Superman! Io sunt Superman! Vã dilesc

pã toţi, mamã mãiculiţã! Suuuperman!

Suuuperman!

Cati a rãmas cu gura cãscatã şi se uitã în sus. Câţiva

puşti "din opoziţie" scandeazã pãtimaş.

COR

Nelu – bordelu', merge la Belu!

Aparatul ce filmeazã de sus se apropie vertiginos de

pamânt. Bicicleta, cu Nelu cu tot, se izbeşte de pãmânt.

Umbrelele cad dupã el. Cati plânge cu muci. Ceilalţi puşti

o rup la fugã peste câmp. Nelu zace printre umbrele cu o

roatã de bicicletã ce ţãcãne peste faţa lui murdarã de

pamânt. Are ochii închişi. Moşneagul rufos se apropie

şchiopãtând de locul "aterizãrii". Cati se apropie şi ea,

mai mult din curiozitate. Moşneagul îl ia în braţe pe

bãiat.

MOŞNEAGUL

Bã, ce fãcuşi bã? Bã, n-auzi, ai

mierlit-o, bã?

CATI

Nelule, cum e mã când mori?

Nelu, care nu se mai poate stãpâni de râs, izbucneşte în

hohote. Se ridicã vioi.

NELU

Am zburat, moşule, am zburaaat... Am

vãzut şi America, şi Australia, bã!

Mama mia, ce mişto!

(danseazã cu o umbrelã în

mânã)

MOŞNEAGUL

(speriat)

Ce-ai, bã, ai cãzut în cap? Nu mai

râdeţi!

CATI

(râde şi ea)

Mi-ai adus, Nelule? Cu ştrumfi? Mi-ai

adus?

(ţopãie şi ea cu o umbrelã,

contaminatã de veselia

bãiatului)

Moşneagul încearcã sã-i prindã, într-o stranie leapşã.

Copiii ţipã şi rîd.

MOŞNEAGUL

Nu mai râdeţi, dracilor! Ãsta-i câmpul

meu! Al meu tot! Nu mai râdeţi, bã!

Ãsta-i un loc blestemat! 

(e în pragul unei crize de

nebunie)

Moşneagul porneşte cu pas militar de defilare. Strigã

comenzi ce acompaniazã o pantomimã grotescã a unor execuţii

sumare. Imitã rãpãitul armelor, apoi se prãbuşeşte, iar se

ridicã, comandã: foc!, cade, se ridicã... Nelu şi Cati

ţopãie în jurul lui, râd, iau nebunia omului ca pe un joc

excitant.

NELU

Am fost Superman ... Super...

CATI

Eu sunt Superman, eu sunt Superman!

Moşneagul, trântit în iarba rarã, scânceşte în lacrimi.

MOŞNEAGUL

Nu mai trageţi, bã, toţi suntem

români, bã, nu mai trageţi!...

COPIII

Moşu' - nebunu, trage cu tunu'...

(danseaza cu umbrelele)

Aparatul urcã de pe aceastã scenã cãtre un unghi de pasãre

ce-şi ia zborul şi rãmâne focalizat pe discul solar. Se vor

auzi din off râsete de copii şi pe planul detaliu ce

deschide secvenţa urmãtoare.

DISSOLVE TO:

INT CELULÃ ÎNCHISOARE, SEARA

(alb-negru) Supraimpresiune de la discul solar la un bec

puternic ce lumineazã o încãpere fãrã ferestre. Aparatul

coboarã de la bec şi planeazã pe statura unui bãrbat tânar

ce zace într-o celulã cenuşie. Se mai aud din off râsetele

copiilor din secvenţa anterioarã, tot mai stins.

În faţa bãrbatului legat cu mâinile la spate stau aliniaţi

cinci soldaţi îmbrãcaţi în uniforme ale Securitãţii

Statului. Au arme îndreptate spre condamnat. În spatele

plutonului de execuţie este un ofiţer superior (de

Securitate) care citeşte cu glas rãguşit, e rãcit sau

sugrumat de emoţie – are cam aceeaşi vârstã cu condamnatulo interminabilã sentinţã. Ofiţerul bea apã dintr-un pahar

pe care un soldat i-l ţine la îndemânã. Ofiţerul citeşte

poticnit, are o anume suferinţã fizicã pe faţã. Încearcã sã

facã faţã momentului. Bãrbatul cu mâinile legate încearcã

sã desluşeascã faţa celui care citeşte.

OFIŢERUL

... în consecinţã, Tribunalul

Poporului condamnã pe ATUDOROAIE MATEI

la moarte prin împuşcare pentru

trãdare şi complot împotriva regimului

proletar din Republica Popularã

Româna...

Aparatul se apropie de faţa condamnatului care ascultã. 

CONDAMNATUL

Hans?!...

(închide ochii cuprins de o

stranie linişte)

Imaginea se întunecã rapid pentru a se deschide într-un

spaţiu luminos, proaspãt. Se aud vocile a doi tineri –

bãrbat şi femeie – murmure, râsete. Încã se va mai auzi o

vreme vocea rãguşitã a ofiţerului ce citeşte sentinţa.

(color) Cei doi tineri sunt Matei (condamnatul) şi Irina –

tânãra lui soţie.

Se hârjonesc ca doi cãţelandri în cãlduri într-un hambar de

porumb boabe, într-o irealã toamnã aurie ce intrã prin

câteva ferestre mici. Matei smulge ia Irinei, fata rãmâne

pe jumãtate goalã. Râde, aruncã cu un pumn de boabe de

porumb sau grâu în bãrbat. Matei înoatã prin boabe pânã la

ea şi îi presarã seminţe şi sãrutãri peste sâni. Din off se

aude glasul ofiţerului ce citeşte monoton sentinţa.

OFIŢERUL

... pronunţatã azi, 25 martie 1952 ...

Irina, râzând, trage cãmaşa lui Matei. Fuge cu ea pe un

prichici de unde zboarã într-un vîrtej de pene şi fulgi

câţiva porumbei mari. Matei zvâcneşte cãtre ea, se apucã de

câteva scânduri ce se rup. Din off se aude reverberat

rafala pistoalelor automate ale plutonului de execuţie.

Matei alunecã sub un morman de boabe de porumb prãfos şi

cald, care îl acoperã complet. Irina râde, arunca porumb

peste o mânã rãmasã afarã, apoi se culcã peste mormanul de

boabe, se întoarce pe spate, cu ochii mari deschişi. Se

aude off screen cum ofiţerul de securitate vomitã. Irina,

brusc speriatã, îl cautã pe Matei sub boabele de porumb. Nu

l gãseşte, cautã şi ţipã fãrã glas ca într-un coşmar.

(alb-negru) În celula de închisoare, un medic militar face

actul de constatare a morţii lui Matei. Un soldat bãtrân

şterge cu un teu sângele de pe ciment. Cadavrul este pus pe

o targã şi acoperit cu o prelatã. Ofiţerul vomitã într-un

colţ. Se întoarce cu faţa albã. Un soldat se apropie de el.

SOLDATUL

Acu' luaţi de bãgaţi ceva în gurã, cã

în maşina iar o sã vã apuce!

Soldatul îi întinde un cocean de porumb copt. Ofiterul

mãnâncã din ştiuletele de porumb cu o poftã furioasã.

SOLDATUL (CONT'D)

Lãsaţi dom' cãpitan, cã o sã vã

obişnuiţi şi cu astea...

Ofiţerul iese mai mult împins de soldatul îndatoritor,

neputând a-şi lua ochii de la bãrbatul de sub prelatã. În

încãpere a mai rãmas un soldat care curãţã sângele cu teul

şi fluierã o melodie popularã.

EXTERIOR CÂMP GLINA, NOAPTE

(alb-negru) Ofiţerul iese vesel pe o uşã, o vede lângã IMS

ul militar pe Irina, în alb cu un bebeluş în braţe. Plouã

mãrunt şi rece. Femeia se apropie de el, îi pune copilul

înfãşat în braţe cu un gest tandru, plin de dragoste şi

grijã maternã. Femeia zâmbeşte, e frumoasã, pare fericitã,

dar de pe altã lume. Hans e derutat. Irina îi ia pistolul

din toc şi îşi trage un glonţ în cap. Hans e cu copilul în

braţe şi nu poate interveni. Femeia cade fãrã viaţã în

noroi. Hans vomitã din nou.

Soldatul îndatoritor îi ia bebeluşul din braţe. Bebeluşul

plânge, soldatul nu ştie ce sã facã.

EXT CÂMP, ZI

(sepia) Pe acelaşi câmp plin de deşeuri de la marginea

oraşului, printre fiare abandonate, obiecte casnice

stricate, haine rupte, stau o femeie cam de 37 de ani şi o

fetiţã de 4 ani. Stau pe o pãturã ca la un picnic sau ca la

plajã. Fetiţa se joacã cu nişte arcuri de pat, au o umbrelã

rablagitã care le apãrã de soare. Lânga ele pe pled e un

aparat de radio tranzistor care debiteazã muzicã popularã.

Femeia priveşte în jur. Are un sac militãresc lângã ea.

Este agitatã ca şi cum ar sta la pândã.

CRAINIC VOCE RADIO

(O.S.)

Anul marilor realizãri 1982 poate fi

un an hotãrâtor pentru actualul

cincinal despre care tovaraşul Nicolae

Ceauşescu spunea...

(fragment discurs Ceausescu

de la ultimul Congres al

PCR)

Pe fundalul sonor al discursului, femeia se decide sã

acţioneze. Scoate din sac douã scânduri inegale din care

ansambleazã cu ciocan şi cuie o cruce. Pe un braţ scrie:

"ATUDOROAIE MATEI , n.1920,d.1952,INRI". Lucreazã cu

satisfacţie. Se chinuie sã înfigã crucea în pãmânt. Douã

perechi de cizme negre se opresc lângã ea. Ridicã ochii.

Doi miliţieni s-au apropiat de ea. Unul mai bãtrân, altul

tânãr. Privesc cu interes la munca femeii. Fetiţa începe sã

plângã. Miliţianul tânãr se duce la pled şi se joacã cu

copilul.

ELENA

O sã mã arestaţi?

MILIŢIANUL BÃTRÂN

Pentru cã fãceai plajã în locuri

interzise?

ELENA

Da...

MILIŢIANUL BÃTRÂN

Deh, poate-ţi dãm o amendã cã ai ieşit

prea târziu la semãnat!

ELENA

Pãi, mai bine mai târziu decât

niciodatã!

MILIŢIANUL BÃTRÂN

Sergent, ia dã-l pe nea' Nicu mai

domol!

Miliţianul cautã alt post, dar pe toate se aude acelaşi

discurs. Opreşte aparatul.

MILIŢIANUL BÃTRÂN (CONT'D)

Şi, ce semeni aici?

ELENA

Tufe de nu-mã-uita!

MILIŢIANUL BÃTRÂN

Aha ... Tu eşti Elena Atudoroaie?

ELENA

Dar cum!?...

Fetiţa şi-a prins un deget în arcul cu care se juca şi

plânge uşor.

MILIŢIANUL TÂNÃR

Ai vãzut ce fãcuşi?

MILIŢIANUL BÃTRÂN

Copilul, e al tau ?

ELENA

Pãi, da!

MILIŢIANUL BÃTRÂN

Cum îl cheamã?

ELENA

Maria. E fetiţã!

Bãrbatul se aşeazã lângã fetiţã, îşi aprinde o ţigarã.

Priveşte la cruce.

MILIŢIANUL BÃTRÂN

Pe taicã-tu, pe Matei, nu l-am

cunoscut prea bine. Am auzit cã era

foarte încãpãţânat...

ELENA

De cîte ori ma "arestezi" îmi spui

asta ...

MILITIANUL BATRÎN

Pe atunci, încãpãţânarea te bãga iute

la gherlã...

ELENA

Ca şi astãzi!

Miliţianul tânãr izbucneşte în râs. Colegul sãu îl fixeazã

cu privirea.

MILIŢIANUL BÃTRÂN

Asa o fi!

(mângâie copilul pe cap)

Ce zici? Când va creşte, o sã-şi caute

tatãl, nu bunicul!

ELENA

(s-a aşezat şi ea lângã ei şi

priveşte peste câmpuri.

Scena trebuie sã dea

impresia cã s-a mai repetat

de multe ori)

Şi cine ştie, poate am sã-i spun! Asta

i treaba mea, nu a Miliţiei...

MILIŢIANUL TÂNÃR

(noteazã ceva într-un carnet)

"Miliţiei" cu "M" mare?

MILIŢIANUL BÃTRÂN

Nu conteazã! Totul e treaba Miliţiei!

Ţi-am fãcut proces verbal de o mie de

ori pentru crucile astea, amenzile nu

le plãteşti şi colac peste pupãzã

porţi vorbe prin sat cã aici s-ar afla

o groapã comunã cu "politici"

împuşcaţi de comunişti... Bã, asta sã

nu scrii! Pãi asta nu-i treaba

Miliţiei?

ELENA

Mai îmi daţi o amendã?

MILIŢIANUL BÃTRÂN

(se ridicã plictisit,

desprinde crucea din pãmânt

şi rupe cu greu braţele din

lemn)

Sã treci pe la mine sã-ţi dau nişte

lemne mai moi!

(vine lângã Elena)

Nu, uite cum o sã facem! M-am sãturat

sã alerg dupã tine prin gropile asteade astãzi te dau pe mâna lui toa'

lent major Viziru! El o sã aibã grijã

de tine: îi dai rapoarte sãptãmânal în

care scrii tot ce faci ziua şi visezi

noaptea ...

ELENA

Mai bine vã plãteam amenda pe loc...

MILIŢIANUL BÃTRÂN

Nu mai ţine... Mai bine-i iei lui asta

micã o pãpuşã sa nu se mai joace cu

gunoaiele astea.

Dacã întârzii cu vreun raport, a doua

zi vei fi arestatã de-adevãratelea,

ãştia de la ...

(aratã în sus)

nu se joacã, ca mine ...

ELENA

(zvâcneşte nervoasã)

Domnu' plutonier, eu nu vreau decât...

MILIŢIANUL BÃTRÂN

(o întrerupe brutal)

Ajunge!

(O priveste intens în ochi)

Gîndeste-te la fii-ta: ştii ce mizerie

este într-o casã de copii? Acum carã

te! Sã nu vã mai prind pe aici!

(Elena strânge uneltele şi

pledul, ia copilul în braţe)

Mai mult n-am cum sa te ajut!

Elena pleacã cântând un cântec popular vesel dar cu lacrimi

în ochi. Cei doi se uitã dupã ea zâmbind. Miliţianul tânãr

îşi aprinde o ţigarã.

MILIŢIANUL TÂNÃR

"Groapã comuna"?

MILIŢIANUL BÃTRÂN

Mulţumeşte-i lui Dumnezeu cã n-ai

apucat vremurile alea!

MILIŢIANUL TÂNÃR

Deci e adevãrat?

MILIŢIANUL BÃTRÂN

Asta nu-i treaba Miliţiei...

MILIŢIANUL TÂNÃR

"Totul e treaba Militiei!"

Merg deja pe câmpul pustiu. Sergentul calcã cu bãgare de

seamã ca pe un teren minat. Ocoleşte oseminte imaginare.

MILIŢIANUL BÃTRÂN

Şi se mai zice cã miliţienii sunt

tâmpiţi... 

MILIŢIANUL TÂNÃR

Astã-toamnã, o babã mi-a raportat cã

într-o noapte când veneau de la nunta

unui fin au vãzut pe aici doi bãrbaţi

în cãmeşi albe care le fãceau semne,

erau plini de sânge – când s-au

apropiat de ei, au dispãrut şi imediat

a început sã plouã deşi era în

ianuarie!

MILIŢIANUL BÃTRÂN

Pãi dacã scoţi numa' babe la raport?!

Cei doi merg pe câmp râzând uşor. Cel tânãr calcã cu grijã

pe câmpul blestemat.

Elena merge în faţa copilului care a rãmas în urmã. Maria s

a oprit locului şi porneşte radioul portabil pe care îl

duce cu mândrie. Se aude vocea rãguşitã şi monotonã a lui

Ceauşescu ce vorbeşte despre "un viitor de aur". Elena se

apropie de fetiţã, se aşeazã pe pãmânt şi începe sã plângã

cu sughiţuri, cu o descãrcare prea mult timp reţinutã.

INT CÃMIN CULTURAL RÃSTOACA, SEARA

Înca nu s-au stins tonurile hârâite ale discursului

optimist al lui Ceausescu şi pãtrundem prin deschidere în

sala de astãzi a Cãminului Cultural. Scaunele şi mesele de

la o fostã şedinţã au fost întoarse ca sã facã loc unui

taraf folcloric care cântã cu avânt pitoresc. O masã plinã

de bunãtãţi pare neatinsã. Pe lângã pereţi, pe câteva

scaune, stau cuminţi ţãranii, publicul electoral.

Nelu, puştiul din prima secvenţã, se furişeazã pe lângã

masã şi-şi umple buzunarele cu mãsline. Preotul vigilent îi

dã una dupã ceafã. Un bãrbat rotofei, într-un costum de

cashmir elegant îşi preparã un şpriţ, se cam clatinã şi

opreşte orchestra care tace cu respect.

DEPUTATUL

Stimaţi ţãrani! Nu ne mai putem

întoarce cu 20, 30 de ani înainte!

Graţie partidului nostru, Europa ne-a

primit cu braţele deschise, dar

trebuie sã punem şi noi serios osul la

treabã. Acum totul depinde de noi, sã

nu stãm cu mâna întinsã cãtre stat,

fiindca bugetul...

Elena se ridicã de pe un scaun.

ELENA

Da' cu problema mea cum ramâne?

Primarul face semn la orchestrã sã cânte. Lãutarii atacã

vijelios un cântec de petrecere. Deputatul se destinde într

un pas de dans greoi. Ajunge lângã Elena şi îi spune tare

sa acopere orchestra.

DEPUTATUL

Pãi nu v-am spus şi la şedinţã? Dacã

existã vreo groapã comunã, o vom

descoperi. Eu sunt deputat, voi m-aţi

ales ca sã vã reprezint interesele în

Parlament. Este datoria mea, nu?

ELENA

Da, domnu' deputat, dar au trecut

atâţia ani şi toţi câţi au venit pe

aici au promis cã mã ajutã, dar ...

Deputatul opreşte orchestra cu un gest scurt. Se adreseazã

tuturor.

DEPUTATUL

Trebuie sã pricepeţi, oameni buni, cã

acum nu avem fonduri pentru aşa ceva.

Dar le vom avea... Pentru cã nu este

vorba numai de ce s-a întâmplat aici,

la Rãstoaca... Este vorba despre toatã

România!

Un ţãran care moţãia se ridicã în picioare şi aplaudã.

Râsete. Deputatul se aşeazã la masã şi mãnâncã dintr-un

copan sleit. Îşi mai toarnã un pahar de vin. Ţãranii se

uitã la el cum manâncã.

DEPUTATUL (CONT'D)

Partidul nostru a cerut înfiinţarea

unei comisii speciale pentru

investigarea abuzurilor regimului

comunist. Când s-o înfiinţa comisia,

vã jur cã vom afla adevãrul!

Un ţãran negricios de pe un scaun se foieşte.

CIUPALÃ

Da, cum aţi aflat adevãrul despre

Revoluţie!

Primarul prevenitor porneşte orchestra cu gesturi repezi.

Un membru al tarafului cu accent specific se scuzã şoptit.

ACORDEONIST

Nu putem, dom' Primar, c-a plecat

Dirijoru' sã se pi... la tualetã, cã

cântãm de la 12 aicea, sã moarã

copilaşii mei dacã....

GICÃ

E-te-te, bã, cine nu putea sã doarmã

de grija Revoluţiei?!

PREOTUL

Nea Gicã, n-am venit sã ne certãm!

Elena are tot dreptul sã afle unde-i

mormântul pãrinţilor ei... Poate ne

ajutã domnul Deputat!

GICÃ

Da, cã de comisii avem noi nevoie!

Nelu profitã de neatenţia Preotului şi şterpeleşte o bananã

de pe masa. Manâncã cu poftã.

DEPUTATUL

Fãrã comisie nu putem face nimic.

Trebuie sã rãscolim arhivele, nu putem

sãpa toatã România!

Orchestra începe sã cânte furtunos. Elena vine lânga

deputat. Se aşeazã lângã el, furioasã.

ELENA

Dar eu ştiu unde se aflã... Vreau

numai sã fiu lãsatã sã sap acolo... o

sã sap singurã, n-am nevoie de niciun

buget!

DEPUTATUL

Terenul este al Combinatului, acolo

îşi depoziteazã fierul vechi, trebuie

sã plãtim curãţirea locului, asta nu

se face cu mâinile goale, trebuiesc

utilaje... Deci trebuie bani!

Primarul, care s-a apropiat pentru a asculta discuţia, are

o grozavã idee de "management".

PRIMARUL

Nea Titi! Puţinã linişte!

Orchestra se opreşte.

ACORDEONIST

(în şoaptã, cãtre un coleg)

Sa duce dracu' arta, Pârvule!

PRIMARUL

Dragi consãteni... mãi, oameni buni,

putem strânge un fel de taxã,

sã dea fiecare cât vrea, cât are, pânã

strângem o sumã, sã aflãm adevãrul cu

groapa comunã...

GICÃ

Pãi nu plãtim destule taxe, c-o sã ne

îmbrãcãm copiii în chitanţe, noi n

avem dupã ce bea apã şi acu' sã

aruncãm banii dupã mintea unei femei

nebune?!

În salã se stârneşte rumoare la auzul cuvântului magic

"taxã".

DEPUTATUL

(încet Primarului)

N-ai tact politic!

PRIMARUL

Va rog sã mã scuzaţi, dar de la groapa

asta o sã ni se tragã nouã...

DEPUTATUL

Oameni buni! Nu vã mai certaţi, e

datoria noastrã sã gãsim o soluţie...

Partidul nostru se va gândi la toate,

gãsim noi nişte sponsori în Europa!

Poftiţi la masã! Muzica! Muzica!

Orchestra porneşte vioi. Câţiva se prind la dans. O femeie

îl invitã pe Deputat la un fel de horã ad-hoc. Acesta

acceptã cu plãcere, îi place sã fie popular. Alţii se

înghesuie la masã şi înfulecã. Nelu bagã chifle şi copane

de pui în sân. Unii au pungi de plastic. Primarul priveşte

cu tristeţe topirea mesei de protocol.

PRIMARUL

Sa vezi ce vã pun eu mâine la

decontat!

Preotul se aşeazã lângã Elena.

PREOTUL

Ai încredere, pâna la urmã vei reuşi!

ELENA

Asta-i tot ce-mi spui? În cine sa am

încredere? În ei?

Deputatul danseazã cu ţãranii. Oamenii mãnâncã, beau,

chefuiesc, taraful cântã cu foc.

INT CÂRCIUMA SATULUI, SEARA

O încãpere înaltã şi prost luminatã, decoratã cu afişe şi

tapete ce vorbesc despre "visul american" în contrast cu

oamenii prost îmbracaţi ce beau bere ieftinã direct din

sticlã, este un soi de club local unde se schimbã opinii

sau informaţii. În mijlocul încãperii troneazã o masã de

biliard jerpelitã, semn al unei emancipari europene sigure.

Tipica lampã de sus, plinã cu hârtii pentru muşte,

lumineazã feţele aspre ale unor ţãrani concentraţi la o

partidã de bile.

Recunoaştem feţele de la Cãminul Cultural. Un televizor alb

negru suspendat debiteazã reclame ce vorbesc despre o viaţã

inaccesibilã din aceastã hrubã kitch. Becuri colorate "de

pom" decoreazã rafturile încãrcate cu mãrfuri de menaj

expirate şi sticle goale de whiskey şi coniac fin, pãstrate

ca bibelouri. Berea se serveşte direct din lãzi de plastic,

un frigider Coca-Cola ce nu funcţioneazã conţine haine şi

cãciuli pe post de garderobã. De pereţi, peste femei goale

şi actori celebri, atârnã unelte agricole, relicve a unor

vremuri de intensã frenezie agrarã.

Cârciumarul stã plictisit cu coatele pe tejghea şi ascultã

fascinat o voce la un telefon mobil.

VOCE ROBOT MOBIL

...tariful pentru Zona 0 este de 60

eurocenţi pe minut, tariful pentru

Zona 1 este de 1.20 euro iar pentru

Zona 3 tariful este ...

CÂRCIUMARUL

Veniţi, bã, sã vedeţi ce clar se aude

gagica!

BÃRBAT

(joaca biliard)

Uite, acu' vã sparg pe toţi... Vã beau

toata bericica!

Tacul loveşte îndemânatic bilele ce intrã în gãuri.

Aplauze.

CÂRCIUMARUL

Haida, bã, sã auziţi, cã dau una micã!

Câţiva bãrbaţi, atraşi de premiu, se reped la tejghea.

Ciupalã a ajuns primul. Cârciumarul îi întinde mândru

telefonul, dar nu-l dã din mânã.

CÂRCIUMARUL (CONT'D)

Na, ascultã... Ce voce are, domne,

parcã-i Maria Dragomiroiu...

Ciupalã ascultã vrãjit.

VOCE ROBOT MOBIL

...aceasta este o prezentare a

tarifelor naţionale şi internaţionale

a...

CIUPALÃ

(acopera receptorul, şoaptã

conspirativã)

Întreab-o ce face mâine searã?!

CÂRCIUMARUL

Pe dracu'! E un robot, crezi cã n-am

încercat? Vorbeşte aşa cu tine pânã te

lasã bateriile...

CIUPALÃ

Te-a sunat ea?

CÎRCIUMARUL

Aş, o sun eu ziua şi noaptea,

deocamdatã nu mã sunã nimeni, iar dacã

sun eu va trebui sã-mi amanetez

cârciuma, n-auzi ce zice gagica, vrea

numa' euro pe orice minuţel...

BÃRBAT

Pãi, şi-acuma? Cine plãteşte? Un fin

de-al meu a sunat la una de i-a gâfâit

cinci minute şi p-ormã şi-a vândut

ţambalul ca sã nu-i taie telefonu'!

CÂRCIUMARUL

I-am pãcãlit, bã... Douã nopţi am

învârtit la butoane pâna am prins-o:

apel gratuit, nenicã! Are o voce de-ţi

topeşte urechile... Pãcat cã nu

gâfâie!

CIUPALÃ

O fi tânãrã! Mişto?

BÃRBATUL

Mie-mi spui? Tu ştii ce craci au

roboţii ãştia? Am cunoscut-o eu pe una

care fusese robot la butelii, avea pe

dracu' în ea, a fugit de la bãrbac'su

cu un italian şi s-a fãcut artistã la

Ankara, cred cã de la butelii i s-a

tras!

CÂRCIUMARUL

Stau noaptea şi-o ascult şi parcã o

vãd: înaltã, brunetã, ochi verzi, gura

ca o vişinã coaptã, îşi dã jos

pelerina...

CIUPALÃ

...Şi-ţi zice: "Pandele, pentru Zona 0

tariful este de 50 de euro minutul ...

pentru Zona 1 ..."

Bãrbatul râde. Cârciumarul toarnã ţuica în pãhãruţe mici.

Pe uşã intrã Nea Gicã cu un grup de trei bãrbaţi.

GICÃ

Bã, Ciupalã, eu credeam cã ţiganii

sunt mai dãştepţi!

CIUPALÃ

Sunt, bre, Nea Gicã, dar numai când le

iese ceva din asta!

Ţãranii urmãresc cu interes acest dialog ce pare cã este

una din atracţiile locului.

GICÃ

Pãi, d'aia eşti tu sãrac lipit,

Ciupalã, cã nu-ţi dã mâna sã fii mai

isteţ?

CIUPALÃ

Cã pe matale te dau afarã banii din

casã?!

GICÃ

Nu, dom' Ciupalã, Doamne fereste! D

aia nu-mi permit sã fiu prost!

BÃRBATUL

Unu-zero, nea Gicã!

CIUPALÃ

Ai, bã, rãbdare! Lasã, nea Gicã, la

valoarea matale poţi sã-ţi permiţi sã

fii oricum! Unu – unu, na!

GICÃ

Pã dracu! Fii atent, Ciupalã! Fii

atent ce-ţi fac!

CIUPALÃ

Spune, nea Gicã, doar e dimocraţie!...

GICÃ

N-ai, mã, cinci copii acasã?

CIUPALÃ

Am, cã eu i-am fãcut!

GICÃ

Dacã zici tu! Uite-te, bã, la ei, cã

umblã desculţi prin sat şi-s cu foamea

n gât de-un kilometru!

CIUPALÃ

Pãi nu partidu' matale ne-a adus în

halul ãsta?

BÃRBATUL

Corect! Doi la unu'!

GICÃ

Cã dacã vin ai voştri, n-o fi tot un

drac!?

BÃRBATUL

Asta aşa e! Doi–doi!

CIUPALÃ

Pãi n-aţi vrut voi schimbare?

Trei–doi, na!

GICÃ

Lasã asta, bã, sunteţi cu foamea-n gât

sau nu?

CIUPALÃ

Suntem, sã trãiţi!

GICÃ

Şi tu vrei sã dai bani lu' nebuna aia

de Elena? Recunoşti bã cã eşti prost?

CIUPALÃ

Dau, cum sã nu dau! Dacã guvernu' nu

face doi bani?

GICÃ

E-te-te, bã, are el bani sã dea

guvernului?!

CIUPALÃ

Sã dau, nu! Îl împrumut cu ce-mi ia pe

impozite!

GICÃ

Cã tot nu le plãteşti!

CIUPALÃ

Pãi ce-s prost? De la Revoluţie nu mai

am buletin!

BÃRBATUL

Patru–doi, nea Gicã!

GICÃ

Sã mã pupe-n cur arbitrul!

BÃRBATUL

Pãi nu matale m-ai pus sa ţiu scoru'?

GICÃ

Ţine-l lu nevastã-ta când pleacã la

bãi!

BÃRBATUL

Corect: patru–trei!

GICÃ

Bã Ciupalã, uitã-te la noi toţi! Ştii

ce facem noi aici? Aşteptãm autobuzul

sã ne ducã la muncã... Tu de ce nu

faci la fel?

CIUPALÃ

Eu sunt dezident, bã! Nici pe vremea

la dictaturã n-am fãcut muncã

patrioticã!

BÃRBATUL

Patriotica?

CIUPALÃ

Voluntarã, bã dãştepţilor! De când nu

v-aţi luat salariile?

BÃRBATUL

Asta asa e: cinci–...

CIUPALÃ

Taci, mã! Sunt prost cã muncesc prin

sat cu ziua şi mai câştig ceva? Voi nu

câştigaţi nimica! Spune, nea Gicã,

când îţi cere nevasta bani, îi arãţi

certificatul de revoluţionar?

GICÃ

Ãla, i-l arãt numai când mã cheama-n

pat!

CIUPALÃ

Eşti tare, nea Gicã! Egalitate!

BÃRBATUL

Asta a fost de trei puncte?!

CIUPALÃ

Şi copiii voştri tot cu burta goalã

umblã... N-o sã sãrãcim acuma şi mai

tare dacã o ajutãm pe biata femeie.

Vouã v-ar conveni sã nu puteţi aprinde

o lumânare la capu pãrinţilor

voştri?...

În cârciumã se aştern câteva secunde de tãcere

stânjenitoare, întrerupte brutal de Gicã.

GICÃ

Eu nu dau niciun ban, sã-i

sponsorizeze KGB-ul! Nu io i-am bagat

pe-ãia în pãmânt. Sã plãteascã cine e

vinovat! Ce mai zice la telefon, dom'

Pandele?

CÂRCIUMARUL

Am şi botezat-o: Isabela! Are o voce

ca o sirenã...

GICÃ

Dacã nu vine mai repede cumnatã-tu din

Turcia sã-şi ia telefonu', o sã te

ţicneşti de tot!

CÂRCIUMARUL

Nu ştii ce spui, ascult-o ce frumos

zice...

Gicã ia telefonul plictisit, câţiva ţãrani se strâng mai

aproape sã audã "sirena".

CIUPALÃ

Linişte, bã, cã vorbeşte Izabela!

VOCE ROBOT MOBIL

Aceasta este o prezentare a tarifelor

telefonice interne si internaţionale:

pentru Zona 0, tariful este de 60 de

eurocenti pe minut, pentru Zona 1

tariful este de 1.20 euro iar pentru

Zona 3, tariful este de...

INT CASA ELENEI, SEARA

Casa Elenei este de fapt o singurã încãpere mare folositã

şi ca bucãtãrie şi ca dormitor. Maria pune masa în clipa

când intrã Elena, supãratã, de la adunarea de la Caminul

Cultural. Elena intrã şi se aşeazã îmbrãcatã la masã.

Tãcere. Maria simte cã lucrurile au ieşit pe dos şi

trebãluieşte în linişte. O serveşte pe Elena, apoi mãnâncã

şi ea.

MARIA

Nu s-a hotãrât nimic, nu-i asa?

ELENA

Nu prea...

MARIA

Manâncã, se rãceşte...

ELENA

Nu mi-e foame.

Maria manâncã. Elena izbucneşte în plâns.

MARIA

Linişteşte-te!

ELENA

Nu pot, dupã atâţia ani, nici mãcar sã

le pun o cruce la cap!

MARIA

Bine, lasa... Trebuie sã mãnânci ceva!

ELENA

Am mâncat la balul electoral... La

asta suntem tari!

MARIA

Mi-ai spus mereu cã semãn foarte mult

cu bunicii... Dumnezeu sã-i ierte,

acolo unde or fi acum...

Dar niciodatã nu mi-ai povestit de

tatãl meu! Mai trãieşte?

ELENA

Hai sã mâncam!

MARIA

Nu te dezbraci?

Elena se ridicã, îşi dã jos haina, se aşeazã la masã şi

manâncã. Tãcere. Maria pune jos tacâmurile şi vorbeşte fãrã

sã-şi priveascã mama.

MARIA (CONT'D)

M-am sãturat, întelegi? Am douãzeci şi

ceva de ani şi de când mã ştiu ai

schimbat mereu vorba... Mai bine m-ai

minţi! Spune-mi cã a murit, spune-mi

cã m-am nãscut dintr-un viol, numai

spune-mi ceva!

ELENA

Te-am crescut cât am putut mai bine.

Ţi- a lipsit vreodatã ceva?

MARIA

Nimic, în afarã de tatãl meu, o nimica

toata!

ELENA

Nu e vina mea...

MARIA

Vreau şi eu sã ştiu: cine este tatãl

meu, sau ce s-a ales de el! Mãcar o

fotografie sã am şi eu... Cum te uiţi

tu toatã ziua la poza cu Matei, vreau

şi eu sã mã uit la fotografia tatãlui

meu... Nu mã intereseazã nici cum îl

chemã, vreau numai o fotografie cu el,

o singura pozã...

Elena se ridicã şi începe sã se îmbrace absentã.

MARIA (CONT'D)

Nu, de data asta plec eu!

Iese trântind uşa. Elena îmbrãcatã ia o fotografie din

perete şi se aşeazã la masã, plângând. Din fotografia

îngãlbenitã zâmbeşte cu optimism şi tinereţe Matei

Atudoroaie.

INT HAMBAR IMPROVIZAT, SEARA

De fapt e vorba despre fosta salã a cinematografului

sãtesc, astãzi transformatã în hambar de un întreprinzãtor

local. Pe un perete troneazã un ecran enorm scorojit cu

passpartou negru.

Scaunele au fost scoase şi în locul lor peste prelate şi

folii de plastic zace un morman masiv de porumb boabe.

Într-un colţ, un pat metalic, o masã, câteva scaune, o

oglindã. De pereţi sunt prinse nişte rafturi pe care stau

aşezate într-o ordine cazonã mãşti funerare.

În fundul sãlii a rãmas montat un antic aparat de

proiecţie, cu o rolã ce din când în când se învârte greoi.

Aici trãieşte din mila publicã Nicu Mutu. Ferestrele sunt

vopsite cu vopsea neagrã. Un afiş murdar atârnã într-o

rânã: "NU SCUIPAŢ PE JOS!". Acum pe ecran se deruleazã

umbrele colorate ale unei productii DEFA-Berlin cu Winetou.

Nicu lucreazã la mãştile lui şi pentru a nu se simţi singur

porneşte aparatul de proiecţie cu una dintre rolele de film

ce au mai ramas prin beciuri. Peste tot zac desfãcute cutii

metalice cu bobine de fim pe care Nicu le transformã în

acetonã dupã ce s-a sãturat de ele.

Pe usã intrã Ciupalã, ca la el acasa. Nicu îl priveşte în

treacãt şi-şi vede de treabã. Ciupalã se aşeazã pe un scaun

şi priveşte ecranul.

CIUPALÃ

Bã, puteai şi tu sã închizi uşa! Dacã

te prinde Barosanu' cã-i consumi

curentu' cu filmele astea, te dã afarã

şi de aicea, îşi ia o mâţã sã-i

pãzeascã porumbul de guzgani, ãia nu

se uitã la filme cu indieni...

(tace, urmãreşte ce se

întâmplã pe ecran)

Aaa, pe ãsta l-am vãzut... Gagica asta

cu pene îi face lu ãla vopsitu' un

copil cu un vecin, dupã ce-l omoarã

caiboii... Pãcat cã n-ai continuarea

sã vedem dacã se rãzbunã bebeluşul!

Mai bine-l punem pe ãla rusesc, cu

fãtuca aia de face baie goalã-n iaz,

cât e barbac-su la pârnaie!

Nicu lucreazã mai departe, vopseşte o mascã, tace.

CIUPALÃ (CONT'D)

Ţi-am adus nişte chifle, o cutie de

mazãre şi ţigãri...

(se uitã iar la ecran)

Bã, de ce-or fi indiencele astea

blonde şi cu ochi albaştri? Pãi

indienii ãştia nu-i strãmoşii noştri?

Au şi ţâţe cam mari pentru nişte

muieri de la munte care fumeazã pipã

şi mestecã spanac de-ãla de la ei ...

Nicu a lãsat lucrul, îşi trage un scaun lângã Ciupalã şi se

uitã amândoi la film. Scoate o ţigarã din pachetul adus de

Ciupalã, o aprinde. Pe ecran indienii se luptã cu yankeii.

Scene dramatice ce par o operetã.

Nicu se ridicã în picioare şi se posteazã în faţa

ecranului. Cowboii trec peste el.

CIUPALÃ (CONT'D)

Dã-te, bã, cã nu mai vãd nimica!

Nicu proiectat peste un câmp de luptã peste care zboarã

sãgeţi se uitã intens la Ciupalã.

CIUPALÃ (CONT'D)

Ce-ai, bã? A! Pãi nu ţi-am spus cã nu

s-a hotãrât nimica? Dom' deputat a

dansat cu poporul, poporul a aplaudat,

a ascultat promisiuni şi p-orma fuga

la nani! Elena e supãrata rãu de tot!

Nicu aruncã ţigara şi o stinge cu piciorul gol.

CIUPALÃ (CONT'D)

Dacã n-ai sã iei tu foc într-o zi...

Mâine la prânz vii cu mine sã-i dregem

acoperişu' lui Cocoşatu!

Rola de film s-a terminat. Ecranul se face alb, pâlpâie

stroboscopic în sunetul de râşniţã al aparatului de

proiecţie.

CIUPALÃ (CONT'D)

Na, iar n-am vãzut dacã Vânãtu i-o

pune lu' romanca aia! Deşi nu cred, pe

vremea aia n-aveau voie, nu era ca

acuma când umblã cu toţii-n curu' gol

pe ecran... Te pui cu dimocraţia?

Ciupalã iese fãrã sã salute. Nicu Mutu pune altã rolã la

aparatul de proiecţie. Mãştile stau cuminţi în rafturi ca

nişte spectatori înainte de începerea filmului.

INT CASA CIUBUC, SEARA

Sufrageria casei fostului primar este spaţioasã, plinã cu

kitch-uri. Tablouri, bibelouri, carpete, tapete. În

bibliotecã sunt câteva cãrţi din colecţia cuvântãrilor lui

Ceauşescu. Mobilã demodatã, canapea cu fotolii "set".

Radiocasetofon cu beculeţe şi leduri ce clipesc. Fata

fostului tovarãş Ciubuc, Raluca, îmbrãcatã cu o bluzã

decoltatã de "searã" şi în lenjerie tanga, îşi face

unghiile de la picioare cu ojã sângerie. Casetofonul

debiteazã cu forţã "Paraziţii". Pe canapea stau vraişte

haine de damã, dessouri dintr-o recuzitã cam suspectã. De

dincolo se aude o femeie strigând.

D-NA CIUBUC

(O.S.)

Dã-i dragã mai încet pe golanii ãia!

RALUCA

Ce-ai, tu? Ai nevricale? Du-te la bãi!

D-NA CIUBUC

Aşa vorbeşti cu mã-ta?

RALUCA

Nu ţipa dom'le cã-mi bulesc

pedichiura!

Mama Ralucãi bagã capul pe uşã.

D-NA CIUBUC

La facultate nu te duci cu lunile, da

n fiece noapte ieşi la fâţâialã!

Raluca aruncã cu o pernã în uşa care se închide la ţanc. Se

aude sunetul soneriei de la intrare. Raluca îşi întinde

picioarele lasciv, aşteaptã. Uşa se deschide şi intrã val

vârtej Maria.

MARIA

(agitatã)

Ralu, nu mai pot! M-am sãturat! O sã

plec odatã din satul ãsta împuţit!

RALUCA

(lasa picioarele jos)

Credeam c-a venit Robert... Ce-i

dragã, ce-ai pãţit?

Maria se aşeazã pe un fotoliu şi începe sã plângã tare.

Raluca dã casetofonul mai încet, dupã care îşi reia lucrul

cu meticulozitate.

MARIA

Dacã nu mã iei tu cu tine, am sã plec

singurã!

RALUCA

Iar te-ai certat cu maicã-ta?

MARIA

De cînd ma ştiu, acelaşi text... Am

tot sperat cã o sã se potoleascã, cã

va uita sau se va face c-a uitat...

Dar nu! Ea trebuie sã scotoceascã la

nesfârşit într-un trecut de care nu-i

mai pasã nimãnui!

RALUCA

Povestea asta cu groapa comunã face

valuri periodic, mã-nţelegi?

MARIA

Ce vrei sa spui ?

RALUCA

(îşi admirã pedichiura

parţial terminatã)

Îi rup pe şmenarii ãia de

bucureşteni!... Nu te-ai prins cã aici

nu-i vorba de niciun adevãr? Povestea

asta se vânturã când vin alegerile şi

pe urmã se domoleşte în funcţie de

interese...

MARIA

Ce interese?

RALUCA

Politice, fatã! Po-li-ti-ce! Vezi

cãrţile alea? Taicã-meu a fost primar

aici 25 de ani în Epoca de Aur...

"Operele" erau peste tot, mã aşezau cu

fundu' pe ele sã ajung la masã, în

baie propteau boilerul cu ele, am

ascultat toate aranjamentele ce se

fãceau aici... Ştiu ce zic...

MARIA

Atunci erau alte vremuri!

RALUCA

Pe dracu! Politica a rãmas la fel!

MARIA

Ce politicã face maicã-mea, ea vrea

doar sã ştie...

RALUCA

Pãi tu n-ai auzit cã nu toţi pot sã-şi

permitã luxul sã ştie? Altfel am fi de

mult în rai! Din patru-n patru ani se

pune pe tapet groapa comunã, se

câştigã voturi, apoi se uitã toate

promisiunile pânã la alte alegeri când

o iau de la capãt...

Şi tu cu maicã-ta vã certaţi ca

proastele şi vã lãsaţi vârâte în toate

jocurile astea de cãcat!

MARIA

Te-ai descurca bine ca purtãtoare de

cuvânt pe la guvern!

Raluca a terminat pedichiura. Se suie pe masa şi schiţeazã

un dans lasciv pe muzica de la casetofon.

RALUCA

Pãi nu ţi-a cãzut fisa? Când mi–or

cãdea ţâţele mã fac vice pe la vreun

partid şi mã duc sã moţãi în

Parlament... Sper sã nu mã treziţi voi

care strigaţi pentru dreptate!

Fetele râd. "Paraziţii" cântã.

INT CAMIN CULTURAL, SEARA

Cheful s-a spart, sãtenii au plecat. Au rãmas doar primarul

cu deputatul în jurul mesei golite cu spirit de rãspundere.

Deputatul zace într-un fotoliu cu o scobitoare în gurã. La

capul lui, un ţigan violonist deapãnã o melodie de of şi

dor. Primarul are un catastif în faţã, face nişte socoteli.

PRIMARUL

...bani de drumuri nu mai sunt,

salariile la Combinat nu s-au dat de

patru luni, aşa cã mai câştigaţi sunt

cei pe care i-au dat afarã, podul care

l-am promis s-a fãcut un sfert, aşa cã

mai ieftin ar fi sã vedem ce naiba e

cu groapa asta comunã!

DEPUTATUL

(scripcarului)

Zi-o pe aia cu Maricica - oase fierte!

Şi ce-or fi vrând? Eu nu dau para

chioarã pe poveştile astea cu strigoi

ce strigã dupã dreptate! Cine ştie ce

dracu gãsim acolo... Cine ştie ce

alianţe, convenţii s-or face iar dupã

alegeri... Trebuie sã convinã la toţi

sã scormonim acolo... Poate sã fie şi

mama lui Ştefan cel Mare acolo, aici e

vorba de algoritm, vrei sã deschidem

un şantier şi apoi sã fim acuzaţi cã

am facut cine ştie ce jocuri...

Cãcãnarii ãştia de la ziare atât

aşteaptã!

PRIMARUL

Asta aşa e... Şi ce mai e pe la

Bucureşti?

DEPUTATUL

Dacã n-ar începe vânzoleala cu

alegerile, ne-am plictisi de moarte...

PRIMARUL

Cum stãm? Stãm bine anul asta? Deşi

mie la locale mi-e un pic fricã...

DEPUTATUL

Ştii ce cred eu? Indiferent dacã acolo

este sau nu o groapã comunã, cred ca

ar fi bine s-o aflãm noi primii... Nu

stricã sã avem un as în mânecã... O sa

fie lupte mari la toamnã! Numai aşa

putem controla situaţia şi conducerea

partidului ar putea fi de acord... Cu

condiţia sã fim cât se poate de

discreţi...

PRIMARUL

(ţiganului)

Cântã bã, nu mai trage cu urechea...

Şi eu ce le spun oamenilor?

DEPUTATUL

Sã voteze cu noi! Cã facem un plan, o

strategie, pe care o s-o aprobe cei de

sus şi atunci s-ar putea întâmpla

multe aici, la Rãstoaca!

În salã intrã secretara cu o foaie de hârtie.

SECRETARA

Dom' Primar, a sosit adineauri faxul

asta! Iar vin nemţii cu ajutoare!

DEPUTATUL

Vedeţi? Şi vã mai plângeţi cã o duceţi

nasol... O sã vã aducã nemţii de

toate!

PRIMARUL

Asta mai lipsea acum! Sã vedeţi ce

pãruialã o sã fie aici, pe capul meu! 

(cãtre secretarã)

Anunţã-i pe toţi când vine

transportul, se dã totul cu proces

verbal, oricum o sã spunã toţi cã eu

am luat ce-i mai bun!

Secretara iese.

DEPUTATUL

Zi-o mã pe aia cu "Dã mamã cu biciu-n

mine..."

Ţiganul cântã cu foc. Primarul îşi aprinde o ţigarã.

INT CASA ELENEI, SEARA

În încaperea mare, la masa pusã aproape neatinsã, stã Elena

cu un album vechi de fotografii în faţã. Tudor Barbu, şeful

de post, cam la 30-35 de ani, în uniformã, stã pe canapea

cu chipiul în mânã. Tac amândoi, conversaţia nu se leagã.

TUDOR

Pãi, dacã Maria a plecat, poate trec

eu mâine...

ELENA

Apare ea... A pus şi masa... Nu ţi-e

foame?

TUDOR

Nu, multumesc, am mâncat la

serviciu...

ELENA

Pãcat de ciorbã! S-a rãcit...

TUDOR

Pai... Da... Pãcat...

Tãcere. Elena se ridicã sã strângã masa. Tudor se hotãrãşte

sã risipeascã atmosfera stânjenitoare.

TUDOR (CONT'D)

Am auzit cã nu s-a rezolvat nimic la

întâlnirea cu dom' deputat... Îmi pare

rãu...

Elena se aşeazã pe un scaun, încordatã.

ELENA

Tudore, pune tu albumul ãsta în

biblioteca! Mi s-au umflat

picioarele...

TUDOR

Pot sã mã uit şi eu?

ELENA

Uitã-te... Dacã m-ar vedea Maria ce

fac, n-ar mai vorbi cu mine o lunã!

TUDOR

N-o sa suflu o vorbã! Aici e Maria?

ELENA

Da... Cred cã n-avea niciun an, abia

începea sã meargã... A fost un copilaş

tare cuminte... Asta-i prima zi de

şcoalã... Mereu lua premii, pãcat cã n

am avut bani s-o dau mai departe, la

facultate...

TUDOR

Mai are timp...

ELENA

Aici e la balul de absolvire, la

liceu... Era îndragostitã pânã peste

cap. De tine!

TUDOR

Pãi eu nu... Sã zic aşa...

ELENA

Ei, hai, recunoaşte! Tu nu te uitai la

ea, ziceai cã-i prea micã şi sã mai

creascã...

TUDOR

Nu-i adevãrat, eu întotdeauna....

întotdeauna...

ELENA

Întotdeauna, ce?

TUDOR

Întodeauna... Întodeauna am respectat

o şi am ţinut la ea ca la o prietenã

mai micã...

ELENA

Dar acum a crescut, s-a fãcut femeie

de mãritat...

TUDOR

Pãi da... Asta e...

Uşa se deschide şi intrã Maria, care se destinde când îl

vede pe Tudor. Elena sare sã închidã şi sã ascundã albumul

care cade pe jos. Tudor îl cautã pe sub canapea, mulţumit

cã a fost salvat de presiunile Elenei.

MARIA

Tudor, ce surprizã! N-ai mai trecut de

mult pe la noi!

TUDOR

(iese de sub canapea cu

albumul în mîna)

Bine te-am gãsit! Eu tocmai...

MARIA

Stai cuminte... Ce-ai în mânã?

TUDOR

Albu-bu-bum... Era pe jos şi...

MARIA

Iar rãscolim trecutul, mamã?

Maria pune albumul în bibliotecã.

ELENA

I-am arãtat numai pozele cu tine pe

oliţã! Recente n-avem!

Tudor izbucneşte într-un râs care-i rãmâne în gât.

MARIA

Mamã! Mai bine ne-ai lãsa singuri!

ELENA

Asta aşa este! Eu cu bãtrâneţile

mele...

Elena iese. Tinerii rãmân singuri, cam stingheri.

MARIA

Ai mâncat?

TUDOR

Nu...

INT. CASA CIUBUC, SEARA

Raluca, în aceeaşi bluzã de "searã" şi în ciorapi colanţi

negri cu modele, se machiazã la masã. În camerã intrã o

femeie corpolentã îmbracatã cu o eleganţã cam demodatã,

uşor de prost gust – mama Ralucãi, doamna Constanţa Ciubuc.

Se uitã insistent la Raluca. Pe masã, lângã farduri, un

pahar cu vişinatã cu sticla aferentã.

RALUCA

S-a întâmplat quelquechose?

Mama se aseazã la masã şi bea din paharul fetei.

RALUCA (CONT'D)

Bea şi tu, mamã, puţinã vişinatã!

Mama o priveşte în tãcere. Bea.

RALUCA (CONT'D)

Ce e, domle? Ce vrei ?

CONSTANŢA

Iar te sulemeneşti... Ai ore de

noapte?

RALUCA

Nu, o sã stau cu tineretul rãstocean

la chermezele electorale de la Cãminul

Cultural...

CONSTANŢA

Te-ai apucat sã-i spui Mariei despre

ce fãcea tac-tu pe vremea

Tovarãşului?!

RALUCA

Iar ai tras cu urechea pe la uşi?

CONSTANŢA

Ce te-ai apucat sã-i povesteşti

mucoasei ãleia despre ce fãcea şi cum

fãcea taicã-tãu? Nici mãcar nu-i

adevãrat!

RALUCA

Sigur, nu-i adevãrat... Cât a fost

primar tata, a curs lapte şi miere. N

a intrat nimeni la pârnaie pe degeaba,

cã ascultã Europa Liberã, nu s-au

dãrâmat case, n-a pus Miliţia pe urma

unor nenorociţi c-au furat trei

ştiuleţi de porumb sã le dea copiilor

o mãmãligã...

CONSTANŢA

Ce ştii tu? Taicã-tãu s-a luptat sã nu

ţi lipseascã nimic, te-a dat la

şcoalã, te ţine la facultate... Aşa

vorbeşti de el?

RALUCA

Facultatea o fac pe banii mei, nu vin

la voi cu miloaga!

CONSTANŢA

Las' cã ştiu eu de unde ai tu banii

ãia!

RALUCA

Sã nu îndrãzneşti!

În camerã intrã tatãl Ralucãi, fostul primar Vasile Ciubuc,

un bãrbat îmbãtrânit şi uscãţiv.

VASILE

Iar vã bateţi?

CONSTANŢA

Pune-ţi o ţoalã, nu sta în curul gol

în faţa lui taicã-tãu!

Raluca se duce sã se îmbrace.

VASILE

Las-o, dragã, cã-n schimbul trei nu-i

mai trebuie haine!

CONSTANŢA

Fata asta nu vrea sã aibã habar cât ne

am chinuit pentru ea!

VASILE

Te-ai chinuit pe dracu... Daca nu eram

eu, faceai şi acu' dezlegãri de

cununii în rând cu nevasta lu Ciupalã!

CONSTANŢA

Bazil, ce vrei sã spui?

VASILE

Vreau sã spun cã dacã nu puneţi masa,

o sã mãtur cu voi pe jos!

Se aude soneria de la intrare. Raluca, îmbrãcatã elegant,

se dã cu parfum în fugã şi se duce sã deschidã. Constanţa

se duce la bucãtãrie. Vasile se aşeazã la masã, aruncã

fardurile şi desface un ziar. Pe uşã intrã Raluca cu

Robert, un tânãr îmbrãcat în piele, cu un cercel în ureche,

stil bãiat de bani gata.

RALUCA

Stai jos puţin, sunt gata într-un

minut!

ROBERT

Bunã seara, domnu' Ciubuc!

VASILE

Bunã... Ce mai face tata?

ROBERT

Cu firma, cu senatul... Trebuie bani

pentru alegeri...

VASILE

Mergeţi la Bucureşti?

ROBERT

Da! E ziua unui pretenar...

VASILE

Ai grijã cum conduci...

Vine Raluca şi-l scoate pe Robert din încãpere.

RALUCA

E mobilul lui Robert, lângã

telefon...

VASILE

Salutãri lui taicã-tãu!

Uşa se închide în urma tinerilor.

VASILE (CONT'D)

Las' cã vin ai noştri şi sã vezi ce-o

sã vã tãvãlim noi, ca-n vremurile

bune!

Domnul Ciubuc deschide din nou ziarul lãsat pe masã.

INT CASA ELENEI, SEARA

Tudor Barbu şi Maria au rãmas singuri în încãpere, dar sunt

destul de stingheriţi. Tudor stã la masã şi mãnâncã ciorbã,

cam cu noduri. Maria în faţa lui îl priveşte mulţumitã. Îi

întinde un şerveţel, îi mai pune ciorbã, Tudor n-are curaj

sã refuze.

TUDOR

Multumesc, eu nu mai... E foarte bunã,

dar...

MARIA

Mai vrei puţinã ţuicã?

TUDOR

Nu, e de-ajuns! Mai am de inspectat

nişte posturi...

MARIA

Munceşti prea mult...

TUDOR

A crescut fenomenul infracţional...

MARIA

Da,am vãzut la televizor cum...

TUDOR

Azi-noapte iar au înţepat hoţii

conducta de benzinã!

MARIA

Sã-ţi aduc nişte pâine?

TUDOR

Aş vrea sã te rog ceva...

MARIA

Scobitori? Aduc acuma...

Maria iese în grabã. Tudor varsã ciorba din farfurie în

castronul mare. Revine Maria cu o farfurioarã cu scobitori.

MARIA (CONT'D)

Poftim!

TUDOR

De fapt, altceva am vrut sã te rog...

Sâmbatã e ziua mea... Nu prea am

prieteni pe aici, aşa cã m-am gândit

cã ai vrea sã mergi cu mine la

restaurant sã... adicã sã nu fiu

singur şi de ziua mea, ca sã... nu

ştiu dacã ai timp sã...

MARIA

Aha, vrei sã fii cu mine ca sã nu stai

singur?!

TUDOR

Nu, nu asta am vrut sa spun! Vreau sa

fiu cu tine pentru cã... Mã simt bine

cu tine!

MARIA

M-ai luat cam nepregatitã, nu ştiu

dacã mai am timp pânã sâmbãtã sã-ţi

iau un cadou...

TUDOR

Pãi nu-mi trebuie cadou... Tu ai

fii...

MARIA

Atunci ţi-l dau de astãzi!

Maria se apropie de el şi îl sãrutã uşor dar prelung pe

gurã. Tudor se îneacã cu pâinea pe care o mesteca. Râd

amândoi.

MARIA (CONT'D)

Miroşi a ciorbã de vãcuţã!

TUDOR

Ai sã vii, da?

EXT CÂMP GUNOAIE, ZI

Pe câmpul de gunoaie, primãvara şi-a intrat în drepturi.

Groapa este acoperitã cu tot soiul de obiecte uzate,

mãrturii ale unei civilizaţii de consum ce se desparte cu

greu de deşeuri. Aici poţi gãsi orice, de la paturi rupte

la radiouri sparte, colivii îndoite sau cãrţi cu operele

lui Lenin, câmpul fiind şi locul unei inedite memorii

colective. Nelu şi Cati, cei doi copii ai nimãnui şi ai

tuturor, un fel de comico-tragice mascote ale satului, se

joacã pe câmp de-a "împãrţirea ajutoarelor". Moşneagul –

nebunul satului - custodele neoficial al gropii de gunoi,

locuieşte într-o baracã din table şi cartoane chiar pe

acest teren, se lãfãie la soare pe un jilţ şchiop, decorat

cu umbrele stricate. Citeşte serios cu glas tare dintr-un

vechi ziar "Scînteia" chiar lângã baraca lui. Lângã el, un

patefon antic cu manivelã deruleazã nazal o romanţã

interbelicã. Bãtrânul e îmbrãcat cu haine gãsite sau

cãpãtate, are o perucã uzatã pe cap drept cãciulã, seamãnã

cu un rege Lear modern, alungat în ţinutul unei pitoreşti

şi bufone mizerii. Drept ochelari are nişte lentile de

sudor asigurate cu sârmã.

MOŞNEAGUL

"... Iatã - cristalul şi porţelanul,

covoarele şi confecţiile de Dorohoi au

ajuns la preţ pe multe dintre

meridianele lumii; întors de la

şedinţa comunã a Consiliului Naţional

al Oamenilor Muncii, directorul

Nicolae Beldeanu a adus pentru fabrica

lor o înaltã distincţie în întrecerea

socialistã pe ţarã..."

Nelu şi Cati se apropie trãgând un cãrucior de aragaz cu

roţi de la un landou de bebeluş, încãrcat cu lãzi de carton

pline cu boarfe şi diverse troace.

NELU

Bocancii sunt de la armata din

Patagonia, paturile din Bitolia de

Sud, periuţele de dinţi din

Craciovia...

CATI

Şi pãpuşile din Sugioslavia!

NELU

Taci, fatã... Cum vorbeşti?! Avem unt

şi portocale din Marmeladia...

Struguri şi kiwi din Kurdistanul 

Salbatic ...

CATI

Ce e aia "kiwi"?

NELU

Un fel de curcani, da' mai mici!

CATI

Aratã şi mie unu'!

Cei doi se opresc. Nelu scotoceşte în cãruţ. Scoate nişte

bile de la un rulment mare.

NELU

Ziceam cã ãştia erau kiwi congelaţi...

Nu dãm nimic decât pe semnãturã!

CATI

Şi eu eram de la Poliţie şi-i bãteam

pe ãia de luau mai mult!

NELU

Nu, eu eram poliţist, cã am pistol...

CATI

Şi eu cine eram?

NELU

Tu erai de la Casa Copilului şi

primeai toate pãpuşile!

CATI

Aşa da!

Pornesc mai departe cu cãruţul. Moşneagul continuã sã

citeascã absorbit. Şi-a aprins o ţigarã fãrã filtru.

MOŞNEAGUL

"... Aceasta presupune aşa cum

sublinia şi recent tovarãşul Nicolae

Ceauşescu, aplicarea în producţie a

noilor cuceriri ale ştiinţei şi

tehnicii moderne, în condiţiile unei

valorificãri superioare a resurselor

pentru dezvoltarea multilateralã a

patriei noastre... Dorohoiul nu se

dezminte şi la ora marilor

victorii..."

Nelu şi Cati au ajuns cu cãruţul în faţa bãtrânului. Îl

întrerup din citit.

NELU

Am venit cu ajutoare şi bocanci de la

alte populaţii... Matale erai

populaţia din Rãstoaca...

CATI

Ziceam ca erai orb şi beţivan şi noi

îţi aduceam burlanele astea şi kiwi!

MOŞNEAGUL

Nu vedeţi bã cã citesc ziaru'?

NELU

Pãi ãsta-l citeai şi anu' trecut!

MOŞNEAGUL

Şi ce treabã ai tu?

CATI

Daca te joci cu noi îţi mai aducem şi

altele din pivniţa Primãriei...

MOŞNEAGUL

De-a ce sã ne jucãm?

NELU

De-a ajutoarele! Noi eram bogaţi şi

americani şi matale erai român şi

veneam cu camionu' din America sã-ţi

dãm ghetele astea cã nouã nu ne mai

trebuiau...

CATI

Şi matale le luai pe toate şi p-orma

ne înjurai de mamã...

NELU

Cati! Vrei, MoŞule? Uite câte am adus!

Ţi le dãm da' moaca!

Moşneagul scoate din cãruţ nişte ghete desperecheate şi le

probeazã.

CATI

O sutã de mii şi-ţi dãm şi bile de

kiwi!

MOŞNEAGUL

Pãi n-aţi spus cã-s ajutoare pã

daiboj?

NELU

Nu trebuie sã ne dai bani, ne dai

peruca aia sã şi-o punã Cati ca sã ne

jucãm de-a cãsãtorirea civilã...

MOŞNEAGUL

Aia-mi ţine de curent, oricum scârbele

astea nici nu-mi vin...

CATI

Ziceam cã-ţi vin şi ne multumeai la

televizor...

Mosneagul cautã prin cãruţ. Gãseşte bilele de rulment.

MOŞNEAGUL

Astea ce-s?

CATI

Kiwi!

MOŞNEAGUL

Ce-s alea?

CATI

Un fel de curcani... Acuma e mici cã-s

congelaţi, dar cresc ei...

MOŞNEAGUL

Atunci îi iau...

NELU

Trebuie sã semnezi aici!

(îi întinde un dosar

ferfeniţã, Moşneagul pune

degetul ca semnaturã)

Cati scoate o ţeavã de burlan contorsionat şi gãurit.

CATI

Uite, v-am mai adus şi un telescop de

lunetã...

MOŞNEAGUL

Pãi ce sã facã fomiştii din Rãstoaca

cu luneta?

NELU

Sã se chiombeascã la soare când o mai

fi eclipsa... Nouã nu ne mai trebuie

aşa cã le-au dat la ajutoare!

MOŞNEAGUL

Nu mai prindem noi o eclipsã ca aia...

CATI

Pãi ce, la vara nu vine iar esclipsa?

NELU

În capu' tau, proasto!

Cati plânge, Moşneagul ia burlanul.

MOŞNEAGUL

Îl iau şi p-ãsta, daca vine totuşi

vreo eclipsã!?

CATI

Semneazã şi zi mersi...

NELU

Ţi le lãsam pe toate aici...

Copiii descarcã troacele. Moşneagul îi ajutã, semneazã.

Bãtrânul gãseşte un os cu o formã suspect de umanã. Îl ia

în mânã, înfiorat.

MOŞNEAGUL

Ãsta de unde-l aveţi?

CATI

L-a gasit Nelu când ne-am jucat de-a

minerii...

NELU

Ce, nu-i bun de supã? E din America

pentru ţãranii din Rãstoaca!

MOŞNEAGUL

Nu-i bã din America... Ia dã-l încoa',

nu vã mai jucaţi cu toate

scârboşeniile...

(se duce şi-l ascunde în

baracã, iese tulburat)

NELU

Acu' ziceam ca ne multumeai şi fãceai

un discurs!

MOŞNEAGUL

(imitã un oficial grotesc)

Doamnelor şi Domnilor, eu sunt Moşu

Nebunu din Rãstoaca şi multumesc

pentru cã mi-aţi adus ajutoare pã

gratis din ţãrile dumneavoastrã cã

aveam mare nevoie de ele cã fãrã ghete

sparte, curcãnei de plumb şi lunetã nu

cred ca mai puteam rezista pânã la

vara...

Copiii râd şi aplaudã.

INT SALA MARE CAMIN CULTURAL, ZI

În sala Cãminului Cultural se face curãţenie generalã

pentru primirea ajutoarelor sub atenta supraveghere a

Primarului. Nea Gicã şi Ciupalã sunt şi ei prezenţi din

partea edililor. Femeile şterg geamurile mari cu ziare. Se

reşterge cu vopsea un cuvânt incomod de pe un slogan ce

acum aratã astfel: "Trãiascã Republica XXXXXXXX România".

Într-o oglindã frumoasã, naţionalizatã de la moşieri în

'48, se reflectã chipul primarului care citeşte de pe o

fiţuicã textul viitorului discurs. Face repetiţie de dicţie

şi atitudine.

PRIMARUL

Maine liebe damen und heren, ich bin

Pantelie Ciobanu... primarul din

Rãstoaca stad ...und ia ... Care ştiţi

bã, cum se zice Primar în nemţeşte?

Secvenţa va începe direct cu "discursul" primarului pentru

a crea un racord comic cu joaca Moşneagului de la finele

secvenţei precedente.

GICÃ

Mai bine aţi vorbi româneşte, dom'

Primar, cine ştie ce dracu spuneţi

acolo şi se şucãresc nemţii pe noi şi

se carã!

PRIMARUL

Habar n-ai, bã, ce-i aia "protocol"!

Sã se duca cineva s-o cheme pe Maria

Atudoroaie, ea trebuie sã ştie puţinã

germanã!

GICÃ

Aoleo! Iar vine Miss Groapa Comunã,

poate i-au adus nemţii nişte

escavatoare cu baterii!

PRIMARUL

Ce-ar fi sã te duci chiar tu? Oricum

mai mult dai din gurã decât ne

ajuţi...

GICÃ

Dacã nu mã întorc, sã mã cãutaţi în

curtea Combinatului, printre gunoaiele

lu Moşu' Nebunu!

PRIMARUL

Hai, du-te odatã! Spuneţi bã, stimaţi

concetãţeni, cum se zice la primar în

nemţeşte! Ciupalã! Vezi cum speli

acolo, sã nu ne trezim mâine cã scrie

Republica Socialistã... Pãrintele?!

Unde-i popa? Popa trebuie sã ştie

nemţeşte... Ciupalã, du-te şi cheamã

l, vezi cã-i la bisericã, e Buna

Vestire astãzi!

CIUPALÃ

Ce bine ştiţi cãlindaru sfinţilor,

dom' Primar, parc-aţi umblat la Şcoala

de Maici nu la...

PRIMARUL

Taci mã, cã te-aud alegãtorii!

Cînd iese Ciupalã, intrã pe aceeaşi uşã fostul primar

Vasile Ciubuc. Primarul se apucã de dat indicaţii

nefolositoare. Ciubuc îl priveşte amuzat, îşi aprinde o

ţigarã.

UN BÃRBAT

Nu fuma, nea Vasile, cã am dat cu gaz

de dimineaţã!

VASILE

Lasã bã, Cãminul ãsta de Culturã eu l

am construit, în '74!

PRIMARUL

Mã întreb dacã o fi cineva la bisericã

astãzi! Eu cred ca vor fi toţi aici la

ajutoare!

VASILE

Pe vremea comuniştilor mãcãneau cã nu

i lasã Securitatea la bisericã...

Astãzi tot nu se duc, cã au treabã sã

primeascã ciocolatã expiratã din

Germania!

PRIMARUL

Mai bine mi-ai spune: ştii cum se zice

la Primar în nemţeşte?

VASILE

Habar n-am!

PRIMARUL

Aia e, pe vremea ta era rusa la modã!

Oamenii rîd si lucreaza.Primarul se duce la oglinda unde

repeta poze solemne.

INT CASA ELENEI, ZI

Maria are un exces de hãrnicie pentru a-şi consuma

energiile de primãvarã. Într-un tricou subţire, ud, şi un

şorţ de plastic în jurul mijlocului, spalã rufe într-o

copaie de tablã din care se ridicã un clãbuc gros. În jurul

ei stau maldãre de rufe ce aşteaptã la rând, ligheane de

plastic cu rufe înmuiate, cutii cu detergent. Un pick-up

din lada unui radio deapãnã un cântec de dragoste

interpretat de Maria Tanase. Fata lucreazã cu râvnã, e

plinã de spumã pe mâini şi mai ales foarte frumoasã. Pe uşã

intrã Raluca Ciubuc îmbracatã sexy ca pentru o întâlnire

"la oraş".

RALUCA

... Şi Cenuşãreasa lucra, lucra, dar

nu ştia cã PrinŢul o cautã prin toatã

ţara cu pantofiorul fermecat!

MARIA

Ce m-ai speriat! Fugi de acolo, care

Prinţ?

RALUCA

Nu se ştie niciodatã... Iar asculţi

vechiturile astea?

Şi Prinţul auzind cã fata ascultã

cîntece pentru bunici se sperie de

moarte şi dãdu într-o neputinţã

cronicã ce puse viitorul Regatului

într-un adânc pericol!

MARIA

Nebunã mai eşti! Ce tot îi dai cu

Prinţul ãla?

RALUCA

Pãi nu vezi ce mişto eşti cu tricoul

ãsta care ţi s-a lipit de pectorali?

Parcã eşti o gagicã picatã din

PlayBoy!

Raluca sare pe Maria s-o gâdile. Fetele se prind într-o

"luptã" corp la corp, cu accente nevinovat erotice.

MARIA

Ai citit tu PlayBoy?

RALUCA

Pãi nu ţi-e clar? Robert mi-a promis

cã mã duce şi la o selecţie, poate îmi

pune Dumnezeu mâna în cap şi mã fac

ãia Miss Iuuunie!

Raluca se fâţâie pe muzica Mariei Tanase luând nişte "poze"

incitante. Râsete.

MARIA

Te-ai ţicnit, fatã! Te vede tac-tu' şi

te atârnã-n corcoduş, dupã care te

zvântã ca pe covoare!

RALUCA

Lasã, cã dacã-i arãt o mie douã de

parai o duce şi pe mama la fotograf! 

(Maria râde)

Nu vii la Cãmin? Cicã iar au venit

nemţii cu ajutoare, poate ne lipim şi

noi de un chiloţel, un ciorãpel...

MARIA

Ba bine cã nu... Da' un trening 58 şi

niste adidaşi 43 fãrã şireturi, ce

are?

RALUCA

Ãia-s pentru madam Primar!

Raluca îşi aprinde o ţigarã. Maria spalã chicotind.

MARIA

Sunt sãtulã de circul lor!

RALUCA

Te-ai împãcat cu maicã-ta de-i speli

toate boarfele?

MARIA

Ar trebui sã am mai multã rabdare cu

ea...

RALUCA

Nu vii cu mine la Bucureşti, sâmbãtã?

Un "curasao", poate dãm o bilã şi p

orma ne zgribulim undeva la un club?!

MARIA

Sâmbãtã... Sâmbãtã... Am agenda plinã,

dar mai reveniţi! 

(râde)

RALUCA

Sã mori tu?! Te duci la bãrbaţi? Mamã,

chiar cã a venit primãvara dacã se

duce Mãriuca sã miaune pe acoperişuri!

MARIA

Mã, eşti ceva... Nu poate sã-ţi spunã

omul nimic, cã tu...

RALUCA

Dacã nu-mi spui cine-i ginericã, mã

duc la Coana Tiţa sã-ţi descânte de

diochi şi de herpes, sã nu vã

puteţi...

MARIA

Ralu!

RALUCA

Sã nu vã puteţi! Na! Am tãcut!

MARIA

M-a invitat Tudor la restaurant... E

ziua lui şi spunea cã numai cu mine se

simte bine... Adicã...

RALUCA

Maaamããã, o cinã romanticã, cu

lumânãri, stridii şi şampanie...

MARIA

Iar o iei razna... Mi-a zis cã nu vrea

sã fie singur, cã n-are prieteni pe

aici...

Raluca imitã destul de bine "tipul" de prezentare al lui

James Bond.

RALUCA

"Mã cheamã Barbu! Tudor Barbu!

Poliţist of Rãstoaca!"

Maria se aruncã peste ea, fetele cad pe pat, se bat cu

perne, râd, se joacã.

MARIA

Nu scapi tu de mâna mea!

RALUCA

Tipu' e mort dupã tine... Fata mamii

nu mai e fatããã... lai, lai, lai...

MARIA

Dã limba aia sã ţi-o spãl cu

"moleculele inteligente"!

Fetele se bat, se hârjonesc. Nu aud bãtãile în uşã şi în

camerã intrã Nea Gicã, care nimereşte în toiul unei lupte

picante pe care o savureazã.

GICÃ

Scuzaţi dã deranj dac-am intrat fãrã

belet!

Fetele se sperie. Raluca îşi revine repede. Maria îşi

acoperã pieptul ud cu o rufã.

RALUCA

Ce-i, Nea Gicã? Te-a furat peisajul?

GICÃ

M-a cam!

RALUCA

Da' "bunã ziua" nu ştii sã spui? Sau

şi ãsta-i un obicei comunist?

GICÃ

Saru' mâna! M-a trimis dom' primar,

donşoara Maria, sã veniţi pânã la

Cãmin sã-i traduceţi ceva pã nemţeşte!

MARIA

Spune-i domnului primar cã am sã

vin... Bine, Nea Gicã?

RALUCA

E-te, bã, dar ce, te-au angajat

translator la Primãrie?

Sã scoatã banii dom' Primar şi-atunci

o sã-l traducem şi pe el şi tot neamul

lui de...

MARIA 

( îl duce pe nea Gicã spre

uşã)

Spuneţi-i domnului Ciobanu cã vin cât

pot de repede! La revedere! 

(Gicã iese cu ochii la sânii

uzi ai Mariei)

Cum vorbeşti mã cu el? E un om batrân!

RALUCA

Al dracu Nea Gicã! Hodorog, dar ai

vãzut cum se holba la sânii tãi? N-ai

vãzut la Proteveu? Bãtrâneii ãştia

violeazã şi babe şi capre, dar-mi-te

mai prãjituri ca noi?!

Fetele râd şi Raluca îl imitã pe nea Gicã cum se holba la

Maria.

INT CAMIN CULTURAL, ZI

În Sala Mare a Cãminului, munca de curãţenie s-a oprit

pentru ca "spectacolul" înfruntãrii dintre actualul şi

fostul primar sã poatã fi urmãrit în voie.

În vârful a douã scãri înalte stau doi ţãrani şi privesc ca

de la balcon. Unul mãnâncã seminţe privind "meciul". Alţii

stau pe scenã ca într-o tribunã, iar ceilalţi şi-au tras

scaune sau lãzi ca sã stea mai aproape. Nu mai lucreazã

nimeni în afarã de o babã surdã care şterge geamul cu un

şomoiog de hârtie şi-i deranjeazã pe toţi. 

VASILE

Ar fi bine sã chemaţi Sanepidul sã

verifice ajutoarele astea... Data

trecutã au adus nişte prezervative, şi

alea vulcanizate!

PRIMARUL

De-aia ai luat matale vreo cincizeci!

VASILE

Am luat! De ce sa nu iau? Ce, eu nu

sunt victimã a tranziţiei?

PRIMARUL

Şi unde le-ai probat de-ai vãzut cã-s

peticite?

Baba scoate un zgomot înfiorãtor prin ştergerea unui geam.

Toţi tresar nemulţumiţi.

UN BÃRBAT

Terminã, mamaie, cã nu vin Paştile!

ALT BARBAT

(însoţindu-se de semne

elocvente)

Gata, tanti Lenuţa! Gata, linişte –

acum suntem la învaţãmânt politic!

Ajunge!

BABA

Mi-a adus nepota-miu' vro douã kile

da' era îndoit cu apã şi mirosea a

Rivanol! 

(se apucã din nou de lucru)

PRIMARUL

Spune, nea Vasile, cum le-ai fãcut

controlul de calitate?

VASILE

Le-am pus cãciuliţe la gãini sa nu le

plouã, na!

O FEMEIE

Şi au mai fãcut ouã?

VASILE

Erau ciuciulete, da' fãceau nişte ouã

ca de struţ şi aveau şi preţul trecut

pe albuş în EURO...

O FEMEIE

Ie-te-te, o sã încerc şi eu c-am luat

vreo douã ghiozdane data trecutã da'

le ţiu în pod, pentru Crãciun!

PRIMARUL

Dar hainele, dar pãturile?

VASILE

Rufoase toate!

PRIMARUL

Rufoase? Unele erau chiar noi-nouţe,

aveau şi etichetele cu preţul!

VASILE

Poate alea pe care le-ai luat matale!

Baba şterge geamul, zgomote enervante.

MAI MULTI

(striga)

Terminã, domne! Ne spargi urechile!

Fir-ar ale dracului de geamuri!

BABA

Şi abia dupã ce-am bãut mi-a zis

blestematul cã-i pentru curãţat

covoare!

PRIMARUL

Eu n-am luat decât agende, tonere şi

nişte diskete pentru Primãrie! Şi ce

bine ne-au prins!

VASILE

Nu zic cã nu v-a prins bine, cã aveţi

bãiatul la facultate, dar nu-i pãcat

cã am ajuns la mila strãinilor? Cu

toatã libertatea asta, sã nu poţi tu

sã-ţi cumperi o bascã nouã, hai cã

izmene ne-au mai ramas de la

inundaţiile din '75!

PRIMARUL

Adicã-n '75, când erai matale Primar,

se trãia ca-n sânul lui Avraam?

VASILE

Când eram eu Primar, puteai sã stai la

mare o lunã cu 3000 de lei. Astãzi,

când eşti matale tartor, cu banii

ãştia nu poţi sã-ţi cumperi decât

paginile cu reclame din Mersul

Trenurilor!

PRIMARUL

Numai cã ce sã faci la mare o lunã,

când puteai sa stai douã sãptãmâni la

coadã pentru un kil de carne?!

VASILE

Eu n-am stat niciodatã la coadã... Mai

bine nu...

PRIMARUL

Pãi, cine dracu' a mai vãzut Primar sã

stea la coadã?

VASILE

Eu! Pe matale, la coadã la pomana

nemţilor!

PRIMARUL

Auzi? Ce-ar fi, la alegeri, sã

candidezi şi matale la Primãrie? Poate

o sã curgã din nou lapte şi miere!?

Intrã cu grabã Nea Gicã. Se adreseazã Primarului.

GICA

Am vorbit cu Maria! A spus cã o sã

treacã pe aici!

VASILE

Aşa, aşa, sã nu lipseascã nimeni de la

pomana porcului!

PRIMARUL

Pãi, tu nu pentru pomanã ai venit?

Baba şterge geamul din vârful unei scãri, se aude un

scrâşnet cumplit.

MAI MULŢI

(strigã)

Alooo, provincia! Du-te, mamaie,

acasã, cã te cautã Cârna! O sã spargi

vreun geam!

BABA

Hooo, diavolilor, nu mai strigaţi aşa,

aţi surzit? Ce dacã mã cautã? I-am

lãsat ciorba-n cuptor şi picãturile pe

masã. Al dracu' moş, crede c-am sã mã

mãrit pe aici, nu pricepe cã acuş vin

americanii cu conserve şi ciucalatã!

O FEMEIE

Vin americanii?

INT BIROU POST POLITIE, ZI

Birou auster de poliţie. Mobilã "tip". Dosare, telefoane,

hãrţi. Tudor Barbu împreunã cu aghiotantul sãu Zoltan (cam

la 20 de ani) se pregãtesc sã plece în misiune la Cãminul

Cultural, sã supravegheze împãrţirea ajutoarelor. Tocmai se

îmbracã în nişte uniforme noi, de aceia sunt amândoi în

izmene. Zoltan calcã pantalonii cu un fier împrumutat.

Bãiatul vorbeşte cu un puternic accent unguresc.

TUDOR

Ai închis uşa, sã nu ne prindã ãştia

în izmene, cã pe urmã ne toarnã cã

suntem de-ãia?

ZOLTAN

Da' tune dracu' la curu' lor!

TUDOR

E bine ca mergem în uniforme, când ne

or vedea aşa eleganţi, poate n-o sã se

mai ia la bãtaie!

ZOLTAN

Data trecute Cosma baci i-a indesat

doua deka de masline lui Ciupala pe

gît si striga : "Ia-le tu pe toate!",

de abia i-am dezlipit!

TUDOR

Pãi nu l-a dat şi-n judecatã?

ZOLTAN

L-a dat cu neamul lui cu tot şi cu

morţii mã-sii şi l-a bãgat...

TUDOR

Asta-i altceva... Ai învãţat multe pe

aici! Parcã pe la voi nu se-njurã?!

ZOLTAN

Istenem, cum sa nu! Injuraturi ca la

noi la Harghita nu gaseşti nici la

Budapesta!

TUDOR

Mã mir cã mai vine cineva cu ajutoare

pe aici... Ãştia or veni prima oarã?

Ştii ceva?

ZOLTAN

Am inteles de la secretara

Primarului... aia cu...

(aratã cu mâinile o frumuseţe

de sâni)

TUDOR

Mã rog...

ZOLTAN

...cã au în program şi o excursie prin

munţi cã sunt prima oarã în România

deşi eu aş vizita munţii secretarei cã

sunt mai...

TUDOR

Aoleu, cât vorbeşti, bãi, Zoltan!

Numai la muieri ţi-e gândul! Ţi-a mai

scris Ilonka?

ZOLTAN

Mi-a scris mama ei: a plecat în

Ungaria sã danseze într-un lactobar!

TUDOR

Lactobar?

ZOLTAN

Da, pentru copii de 50-60 de ani!

TUDOR

Şi tu o laşi?

ZOLTAN

Acuma da, cã io corespondez cu Eniko

acuma, e a patra pe care-am schimbat-o

de când sunt aici... Toate pleacã la

export! Dar, ce-a zis Marişka, a

acceptat invitaţia?

TUDOR

Da! O sã mergem sâmbãtã pe undeva, la

un restaurant...

ZOLTAN

Felicitãri, şefu'! Poate bem la nunta!

TUDOR

Da' grãbit mai eşti, bãi, ies şi eu cu

o fatã în oraş...

ZOLTAN

Aha, şi dupã oraş vã fac eu aici la

birou mai frumos ca la hotel, va pun

si dimigeana de palinca de la mama,

aduc patul de campanie de la arest si

faceti trageri de noapte pânã la loc

comanda...

TUDOR

Caporal Hegheduş! Drepţi!

Zoltan se executã, uimit.

ZOLTAN

'Nţeles!

TUDOR

Ştii ce cred eu? Ţie ţi s-a suit la

cap democratia!

ZOLTAN

Vã raportez che mi s-a suit! Dar la ce

restaurant mergeţi?

TUDOR

Habar n-am! Ştii tu unul mai de Doamne

ajutã?

ZOLTAN

Raportez supus che ştiu! Na, cã mi-am

ars pantalonii!

Zoltan ridicã fierul rapid şi înjurã pe ungureşte, Tudor

râde.

ZOLTAN (CONT'D)

Basza meg a rigo aszt a kurva bidos

anya!!!

INT CAMIN CULTURAL, ZI

În Sala Mare, spiritele s-au mai potolit. Oamenii îşi vãd

de treabã pentru ultime retuşuri. Se strînge tot mai multã

lume. În aşteptare, unii joacã table, cãrţi sau beau câte o

sticlã cu bere adusã de la Cârciumã. Pe scenã s-a instalat

o masã pentru prezidiu, dar fãrã faţã de masã. Vasile

Ciubuc joacã şah cu actualul primar Pantelie Ciobanu, într

un moment de scurtã reconciliere. Au lângã ei sticle cu

Coca-Cola cumpãrate din fondul de protocol al Primãriei.

Totul seamãnã cu o salã de aşteptare: unul a adormit în

colţ, o femeie dã sã sugã unui puradel înfãşat în fulare.

Baba surdã croşeteazã un pulover enorm. În încãpere intrã

preotul Ioachim Bãlan în cãutare de enoriaşi.

IOACHIM

Doamne! Apãrã şi pãzeşte! La Bisericã

am ţinut slujba numai cu Moşu Nebunu,

care venise sã doarmã, cã pe câmp îi

era frig, iar voi sunteţi cu toţii

dupã ajutoare... Nu vã vãd cu anii la

Bisericã, pãcãtoasã lume!

GICÃ

Pãi, aici aşteptãm sã ne dea ceva, pe

când la Bisericã ni se ia: taxa pe

zugrãvealã, taxa pe lumânãri, taxa pe

anafurã şi "Rabdã, fiule, rabdã

fiule", anafura ei de rãbdare!

IOACHIM

Lasã, nea Gicã, mai devreme sau mai

târziu tot o sã treci pe la mine, şi

ai sã vrei o vorbã bunã pentru acolo

sus! Sã vezi ce-am sã te taxez atunci!

GICÃ

O-ho-ho, atunci nu-mi mai pasã mie de

taxe, mãcar atâta speranţã am şi eu:

cã pe lumea ailaltã suntem scutiţi de

taxe...

PRIMARUL

Pãrinte, nu ştii cum se zice la primar

în nemţeşte?

IOACHIM

De unde sã ştiu eu limba papistaşilor,

pãcatele mele?!

Ciupalã se apropie de baba surdã.

CIUPALÃ

(tare)

Coanã Lenuţo! Cum se zice primar în

nemţeşte? Hai, cã ai fãcut razboiu' şi

ai pensie de la Veterani!...

BABA

Pãi da, a bãut şi moşul meu, şi trãgea

vânturi numai bule de sãpun şi-al

dracului de copil râdea de noi şi

cânta: "Noul OMO inteligent – v-aţi

pilit cu detergent!"

Intra Tudor Barbu şi Zoltan, în uniforme curate şi cãlcate.

Zoltan umblã mai mult pe lângã ziduri, sã ascundãa o patã

de fier de cãlcat pe turul pantalonilor. Nea Gicã îl vede

şi-l întoarce spre el.

GICÃ

Ce-ai, bã, te-ai aşezat pe o grenadã?

ZOLTAN

Nem tudok romanul!

GICA

Da' pe mã-ta cine-o dã huţa?

CIUPALÃ

Lasa bre baiatu', nu vezi cã-i în

exerciţiul funcţiunii?

GICÃ

Taci bã Ciupalã, c-aşa ne salutãm noi!

PRIMARUL

Voi ştiţi cum se zice primar în

nemţeşte?

TUDOR

Parca "Burgermeister", aşa mi se

pare...

PRIMARUL

Tiii, m-ai salvat, Tudore! Ai grijã sã

nu fure ãştia ceva!

GICÃ

Cine zicea cã poliţiştii–s miliţieni

reciclaţi?

TUDOR

În afara de proşti, nimenea!

PRIMARUL

Hai sã vezi discursul, poate am greşit

undeva...

Tudor citeşte foaia de hîrtie.

TUDOR

Mai bine ţineţi discursul în

româneşte, poate aduc ei un

translator.

PRIMARUL

Poate cã ai dreptate! Bã, şi ce frumos

l-am scris, i-auzi: "Maine libe damen

und heren, ih bin Pantelie Ciobanu der

Burgermeister aus Rastoaca stad..."

Vasile Ciubuc anunţã de la un geam.

VASILE

Hai, c-au venit salvatorii! Io-te ce

camion doldora de izmene din Germania!

Lumea electrizatã ca la un semnal se trezeşte din letargie

şi se îmbulzeşte pe la uşile de intrare. Vasile Ciubuc se

suie pe o scarã sã vadã mai bine.

PRIMARUL

Ascundeţi scãrile! Aduceţi feţe de

mese! Lãsaţi copiii şi femeile mai în

faţã!

Nimeni nu-l ascultã. Zoltan scoate un fluier şi încearcã sã

restabileascã ordinea.

INT CASA ELENEI, ZI

Maria s-a îmbrãcat pentru a se duce la Cãminul Cultural,

Raluca îi dã ultimele sfaturi la un ness pe care tot Maria

îl amestecã visãtoare. Casa a rãmas plinã cu ligheane de

rufe şi clãbuc. Radioul deapãnã acum muzicã rap.

RALUCA

Sâmbãtã îţi dau eu o ţoalã decoltatã

şi sã comanzi tot ce-i mai fain: Peşte

a la Milanese, Pui Sparanghel cu Sos

negru de Soia, Fettuccine alla

Carbonara, Escalop de fructe de mare

şi tort Tiramisu...

MARIA

Cum o sã ţin eu minte toate astea?

RALUCA

Nu conteazã! Te uiţi în meniu la

preţuri şi unde vezi mai multe cifre,

aia comanzi!

MARIA

Fugi de aici, n-are nici casã, nici 

mobilã, vrei sã-şi vândã Dacia aia

prãpãditã sã meargã cu mine la

restaurant?

RALUCA

Pãi altfel cum o sã-l înveţi cã o

gagicã mişto ca tine trebuie

respectatã şi preţuitã comme il faut?

Mâncând mici şi bând bere Bragadiru la

cârciuma din deal?

MARIA

Mie nici nu-mi place berea!

RALUCA

Pãi, vezi? Dacã nu-i dai o gaurã-n

buget ca sã te ţinã minte pânã la

chenzina urmãtoare, nu te va respecta!

Data viitoare te duce la film, la Nicu

Mutu, şi p-ormã o sã vrea sã se suie

pe tine... Ascultã-mã pe mine,

bãrbaţii sunt la fel, trebuie sã-i

dresezi de la început... Şi dã-mi

odatã ness-ul ãla, cã l-ai frecat de i

a ieşit toate spumele!

MARIA

Scuzã-mã, poftim! Mã gândeam cã Tudor

nu-i un zgârie-brânzã sau unul din ãia

care vor numai sex şi pe urmã ura şi

la garã!?

RALUCA

Ba bine cã nu! Toţi sunt cavalerii

mesei rotunde pâna scapã la cãpşuni,

cã p-orma devin apatici şi zgârciobi

de parcã le-ai fi nevastã!

MARIA

Cãpşuni?

RALUCA

Mã rog, spune-i cum vrei! Parfe de

castane!

MARIA

Nebunã mai eşti tu, Ralule!

RALUCA

Mie-mi spui? Cu câţi am facut eu

armata asta?!

Intrã Elena cu o sacoşã de pânzã.

ELENA

Mã duc la Cãmin, au venit nemţii ãia

cu...

RALUCA

Hai cã eu am plecat, ai grijã sâmbãtã

sã nu mã faci de râs! Ah, şi nu uita:

cât mai multã şampanie, dar numai

franţuzeascã, aia costã o sticlã cât

douã anvelope noi! Pa!

Raluca iese dupã ce a dat pe gât ness-ul.

MARIA

Ciao, Tiramisule!

ELENA

Dar ce se întâmplã sâmbãtã?

MARIA

Ei, Ralu cu prostiile ei... E ziua lui

Tudor şi m-a invitat la restaurant.

ELENA

Şi tu ce-ai zis?

MARIA

Ce sã zic? Am acceptat!

Elena o ia în braţe, emotivã.

ELENA

Mãriucã, ce mã bucur pentru tine...

Tudor e un om deosebit şi va...

MARIA

Stai, mama, cã încã nu m-a cerut de

nevastã!

ELENA

Lasã cã vine şi vremea aia...

MARIA

Vrei sã scapi de mine?

ELENA

Ce prostii spui uneori... Pãi tu eşti

lumina ochilor mei...

E rândul Mariei sã-şi îmbrãţişeze mama.

MARIA

Iartã-mã cã m-am purtat ca o

proastã... 

Mama şi fiica se îmbrãţişeazã.

INT CAMIN CULTURAL, ZI

Cu greu ordinea a fost instauratã prin intervenţia eroicã a

lui Tudor Barbu şi a lui Zoltan, care acum patruleazã prin

faţa sãtenilor strânşi la perete. Primarul (eşarfã

tricolorã peste piept), cu ochii la uşã, are în mânã

discursul, lângã el aşteaptã secretara îmbrãcatã într-un

costum naţional cam strâmt care-i pune bustul în evidenţã,

spre deliciul dureros al lui Zoltan. În mâini are o tavã cu

pâine şi sare. Taraful aşteaptã un semn care vine rapid.

PRIMARUL

Acum, bãieţi!

Se aprind luminile de la douã candelabre, taraful începe sã

cânte triumfal, câţiva deschid uşile din fund pe unde intrã

oaspeţii în frunte cu un batrân trecut de 80 de ani, care

se ţine încã bine, cu ochelari cu ramã argintie, bine

îmbracat. Primarul îi iese în întâmpinare, dupã ce-o

împinge pe secretarã înainte. Bãrbatul cu ochelari gustã

din pâine şi pupã cu vãdit entuziasm obrajii bucãlaţi ai

secretarei.

PRIMARUL (CONT'D)

Maine leben damen und heren ih bin ...

HANS

Dumneavoastrã sunteţi Primarul din

Rãstoaca? Îmi pare bine sã vã

cunosc...

PRIMARUL

Ce bine vorbiţi româneşte...

Pregãtisem un discurs în germanã, dar

vãd cã m-aţi salvat! Bine aţi venit,

vã aşteptam! Poftiţi, poftiţi!

HANS

Numele meu este Hans... Eu sunt

responsabil cu transportul...

Dumneavoastra sunteti...?

PRIMARUL

Eu sunt Pantelie, primarul acestei

aşezãri... El este preotul nostru,

domnul Ioachim Bãlan... Dânsul este

şeful de post, domnul Barbu, care ne

va ajuta ca totul sã decurgã în pace

şi ordine, şi dânsa e secretara mea,

domnişoara Titina Panduru, miss

Rãstoaca...

HANS

Proverbiala frumuseţe femininã

româneascã! Îmi pare rãu cã n-am venit

cât eram mai tânãr... Îmi pare bine!

PRIMARUL

Vai, dar sunteţi tânãr... Cât aveţi?

Mai mult de 50 nu vã dau...

HANS

Mai puneţi, mai puneţi..

Toţi râd cu plãcere.

PRIMARUL

Poftiţi lângã mine, la prezidiu!

Opriţi muzica!

Se aşeazã cu toţii la mesele acoperite cu feţe de mese

albastre. Oamenii se bulucesc la buza scenei, ca sã vadã

mai bine. Primarul bea o gurã de apã şi se ridicã demn.

PRIMARUL (CONT'D)

Stimaţi concetãţeni... Mã bucur sã vãd

cã aţi venit fãrã convocator în numãr

atât de mare... 

(Râsete)

Suntem o aşezare micã, oamenii

îmbãtrânesc iar tinerii preferã sã

plece la Bucureşti, sã-şi caute

norocul... E viaţã grea şi fiecare se

descurcã cum poate... Eu vã mulţumesc

în numele lor cã aţi venit... Pentru

noi, orice ajutor înseamnã mult...

HANS

Eu sunt bucuros cã pot sã vã fiu de

ajutor, vã mulţumesc pentru primirea

asta cãlduroasã!

Sala izbucneşte în aplauze furtunoase. Muzica începe sã

urle.

PRIMARUL

Puţinã linişte! Ciupalã, nea Gicã,

luaţi nişte oameni şi descãrcaţi

camionul! Zoltan, du-te cu ei afarã şi

ai grijã sã n-avem incidente, da?

Vedeţi sã nu vinã iar ãia din Goceşti,

sã ne strice inventarul... Pãrintele o

sã facã o listã şi fiecare cu ce-a

luat trece pe la noi şi semneazã...

Cine n-a venit, sã fie sãnãtos, n-am

unde sã depozitez marfa pâna or

catadicsi ei sã vie... Titişor, adu

tu tãviţele alea şi zaibãrul, cã i-o

fi foame lui domnu Hans dupã atâta

drum!

Masa de prezidiu se umple cu sanviciuri, pahare şi sticle

de Coca-Cola pline cu vin roşu. În salã se produce oarecare

agitaţie din cauzã cã toţi se oferã voluntari la descãrcat.

GICÃ

Bã, n-am nevoie de tot satul la

descãrcat, numai cinci-şase bãrbaţi!

ZOLTAN

Muzicanţii n-au voie la descãrcat,

staţi aici şi chintaţi !

PRIMARUL

Noroc şi bine-aţi venit!

HANS

Bine v-am gãsit, n-a fost prea uşor!

PRIMARUL

Nu mi-aţi spus cum de vorbiţi atât de

bine româneşte?

HANS

M-am nãscut în România, dar am plecat

pe vremea...

PRIMARUL

Nu mai spuneţi! Bã, nu mai aruncaţi

lãzile alea, cã poate se sparge ceva,

fãrã bulucealã! Şi, de atunci n-aţi

mai fost niciodatã?

HANS

Nu... Am venit acum, la bãtrâneţe, sã

mi descopãr rãdãcinile, cum s-ar

spune!

PRIMARUL

Dragii mei, nu vã îmbulziţi cã ajunge

la toatã lumea!

Ne-a lipit stomacul de şira spinãrii,

tranziţia asta...

HANS

Ce-i aia transitsie?

TUDOR

Mai bine cã nu ştiţi!

În salã au apãrut lãzile de carton ce sunt viu disputate.

Zoltan fluierã autoritar. Taraful cântã.

O FEMEIE

Eu iau prima cã sunt gravidã!

GICÃ

De când eşti tu gravidã, Rodico?

CIUPALÃ

De douã ore, nea Gicã!

BABA

Eu nu iau decât mãsline pentru pãsãri!

UN BARBAT

Şi atunci ce-ai adus sacul ãsta de-o

tonã?

ZOLTAN

Dache mai împingeţi o se trag la voi

un cartuş din dotare de-o se sarã

totul în aer!

VASILE

Acu' sã vinã ãia de la proteveu sã vã

filmeze!

Lumea se ceartã. Muzica cântã. Hãrmãlaie.

INT HAMBAR IMPROVIZAT, ZI

Pe ecranul scorojit al fostului cinematograf sãtesc se

deruleazã o superbã secvenţã de dragoste dintr-un film

sovietic din anii '80, "Romanţã pentru îndrãgostiţi".

Printre rugi de mure, un bãiat şi o fetiţã, goi amândoi,

îşi spun pe ruseşte: "Ia liubliu tebea!" Puritatea scenei

creazã un racord violent cu zbuciumul furios pentru

ajutoare de la Cãminul Cultural.

Aparatul de filmat se desprinde de ecran şi descoperim în

jurul sãlii lumânãri ce ard. Pe scaunele aranjate frumos în

faţa ecranului stau nişte spectatori stranii: mãştile

fãcute de Nicu Mutu. Expresii diferite ce participã la

inedita proiecţie. Pe gramada de porumb stã trântit chiar

Nicu Mutu ce priveşte la film. Are lacrimi în ochi.

Se ridicã şi scoate dintr-o ladã un costum demodat. Se

îmbracã cu grijã, solemn, într-un ciob de oglindã îşi

aranjeazã cravata. Executã toate mişcãrile ca pe un soi de

ritual. Se apropie de un calendar bisericesc de perete şi

încercuieşte cu un creion ce-l are la îndemânã data zilei

respective: 25 Martie – Buna-Vestire (Dezlegarea la peşte).

Se duce, ia o mascã de pe un scaun şi din interiorul ei

scoate o fotografie. Proiecţia se terminã şi ecranul rãmâne

puternic luminat de becul proiectorului. Nicu ia

fotografia, îşi moaie degetul într-un borcan cu lipici şi

suie lângã ecran. Se mişcã lent, parcã cu paşi de soldat,

ca într-un joc atent premeditat. Lipeşte fotografia pe

pânza ecranului. Recunoaştem fotografia identicã cu cea din

albumul Elenei, pe faţa cãreia stã scris cu pixul: "Soldat

Atudoroaie Matei, dec.25mart.1952." Nicu se depãrteazã de

ecran cu spatele, ia poziţia de drepţi şi salutã ceremonios

poza. O rafalã de vânt izbeşte geamurile de perete. Nicu se

întoarce. Pe scaunele sãlii stau oameni vii în costume

demodate din anii 45-50 cu mãştile lui pe feţe. De sus

începe sa "ningã" cu fulgi de gâscã. Nicu, urlând se

prãbuşeşte lângã ecran. Aparatul de proiecţie pãcãne

ritmic. Mãştile stau cuminţi pe scaunele goale. Peste Nicu

ninge bogat ca în visele copiilor. De pe ecranul alb, ne

zâmbeşte puternic luminat soldatul Atudoroaie. Se aude

plânsul înãbuşit al lui Nicu ca un scâncet de animal lovit.

INT CÃMIN CULTURAL, ZI

În sala mare a Cãminului Cultural a început împãrţirea

ajutoarelor. E un vacarm de nedescris. Fiecare trage de

câte o ladã de carton pe care altul i-o smulge din mânã. Pe

sus zboarã pungi de cafea, haine care se schimbã dupã

mãsuri, oameni care probeazã paltoane, balonseide, ghete,

cizme sau pijamale. Unii strigã, alţii se îmbrâncesc,

Zoltan nu mai face faţã la atâtea "incidente". Taraful

îmbrãcat cu haine de la ajutoare cântã imperturbabil. Douã

femei îşi disputã o pãturã, tragând fiecare de un capãt.

Mai toţi îşi umplu sacoşele, sacii de plastic, sacii de

pânzã, aşa cã lãzile au rãmas aproape goale într-un timp

record. Peste acest Babilon se aude fluierul lui Zoltan. La

masa prezidiului, Primarul cu Hans se amuzã, discutã

prieteneşte şi beau vin cu sandviciuri.

O FEMEIE

Fã, dacã nu dai drumu' la pãtura asta,

îţi scot ochii, ai luat vreo cinci

pânã acuma, ce dracu faceţi cu atâtea

pãturi, cã nici paturi n-aveţi atâtea!

ALTÃ FEMEIE

Tu n-ai luat, fã, zece perechi de

gumari, parcã aţi fi omizi, nu alta!?

UN BARBAT

Nu mai trage bã, cã rupi sacu' ãsta cu

fãinã!

ALT BÃRBAT

Nu-i fãinã, bã prostule, e ciment de

dinţi, nu vezi ce scrie colea?

UN BARBAT

Şi ce faci tu cu atâta ciment dã

dinţi, bã?

ALT BÃRBAT

Mausoleu la locu' dã veci, bã ţãrane!

UN BÃRBAT

Mai bine-ai plomba-o pã soacrã-ta aia

başoaldã!

ALT BÃRBAT

Pãi vezi, bã ţãrane, cã am nevoie de

tot sacu'!?

În aceastã atmosferã, pe uşã intrã Maria cu Elena. Se

întâlnesc nas în nas cu Vasile Ciubuc, care vrea sã le

evite. Maria îl salutã ostentativ.

MARIA

Buna ziua, dom' Ciubuc!

CIUBUC

Ia uite aici, ca-n vestul sãlbatic! Nu

i mai mişto ca pe vremea lui

Ceauşescu?

Elena se amestecã în vârtejul împãrţelii iar Maria

netulburatã de vacarmul din jur se suie la prezidiu cãtre

primar.

MARIA

Buna ziua, am auzit cã aveţi nevoie de

ajutorul meu!

PRIMARUL

Bunã, fatã frumoasã, bine-ai venit...

Uite, dânsul e domnul Hans... Hans şi

mai cum?

HANS

Deocamdatã Hans... Hans şi atât...

Sãrut-mâna, domnişoarã!

PRIMARUL

Ai vãzut ce bine vorbeşte româneşte?

Hai, staţi voi de vorbã frumuşel, cã

dacã nu intervin şi eu, ãştia o sã

dãrâme Cãminul Cultural al lui Ciubuc! 

(se ridicã de la masã,

râzând)

MARIA

Maria... Maria Atudoroaie.

Hans tresare vizibil la auzul numelui şi transpirã

abundent. Maria interpreteazã greşit reacţia.

MARIA (CONT'D)

Bãnuiesc cã nu înţelegeţi nimic din

balamucul asta? Vã simţiţi bine?

HANS

E în regulã... Luaţi loc... Înţeleg

foarte bine... asa-i cu "transitsia"?

Hans reuşeşte sã depãşeascã momentul.

MARIA

O, chiar cã vorbiţi bine româneşte!

HANS

Am învãţat multe în douã ore...

MARIA

Nu ştiu ce-a fost în cutiile alea, dar

vã mulţumesc în numele lor, dupã cum s

a topit totul înseamnã cã au avut mare

nevoie!

Tudor Barbu trece pe lânga ei şi se opreşte o clipã.

TUDOR

Bunã ziua, Marie!

MARIA

Bunã, Tudor... Ce mai faci?

Tudor pleacã fãrã sã-i rãspundã.

HANS

E prietenul tãu?

MARIA

Nu... Adicã...

HANS

Ei, o fatã frumoasã trebuie sã aibã

mulţi admiratori...

MARIA

Bãrbaţii de pe aici sunt cam

mitocani... Aoleo, am spus o tâmpenie!

HANS

(rîde)

Deloc, îmi place cã eşti sincerã. Ãsta

e avantajul bãtrâneţii, femeile devin

mai sincere cu tine... 

(amîndoi rîd)

Ia uite la ãla cum dã cu pumnii!

MARIA

A, ãla-i nea Gicã, e un fel de lider

de opinie pe aici...

HANS

Se vede, se vede....

MARIA

Are multã autoritate...

(ofteazã)

HANS

Nu prea ţi-e simpatic...

MARIA

Nu-i vorba de asta... Avem pãreri

diferite, atâta tot!

HANS

Adica?

MARIA

Chiar vreţi sã le ştiţi pe toate din

prima zi?

HANS

Pãi altfel, bãteam atâta drum?

MARIA

Pe el nu-l mai intereseazã crimele

comuniştilor, pe mine da! De aici

pornesc toate!

HANS

Ce ştii tu de comunism, eşti prea

tânãrã...

MARIA

Ştiu un singur lucru: din cauza lor a

murit bunicul meu... Bunica s-a

sinucis din cauza lor... Mama mea a

rãmas orfanã... Sunt multe de spus, nu

cred cã...

HANS

Îmi pare rãu...

Hans e în pragul unei crize de panicã bine disimulate. Este

salvat de intrarea, pe uşa sãlii a lui Nelu şi a lui Cati.

Sosirea copiilor atrage atenţia şi hãrmãlaia se domoleşte.

Fetiţa e suitã în cãruciorul de aragaz jerpelit şi bãiatul

o trage cu greu peste pragul uşii. Au venit şi ei dupã

"ajutoare", dar cam târziu, cãci totul a fost împãrţit. Se

opresc în mijlocul sãlii. Cati coboarã din cãruţ şi se uitã

la lãzile de carton goale. Nelu îşi frãmântã în mâini

cãciula ruptã şi se uitã la oamenii care-şii îndeasã

desagele sau îşi aratã mândri capturile. Copiii nimãnui

sunt îmbrãcaţi jalnic şi mai ales sunt murdari de pe câmpul

de gunoi unde se joacã zilnic.

UN BÃRBAT

Ce-i bã, Nelule, aţi venit la spartu'

târgului?

Nu râde nimeni. Nelu se lasã neputincios pe cãruţ. Lacrimi

fierbinţi îi curg pe obrajii murdari de funingine.

NELU

I-am zis lu' proasta asta micã sã ne

grãbim...

Cati nu dezarmeazã, aduce lãzile de carton rupte, uitate,

desfãcute, goale şi le pune în cãruţ.

CATI

Lasã Neluţu, cã astea-s bune lu' Moşu,

ziceam cã-s pãturi...

Cati carã meticulos cutiile goale la caruţ. Oamenii au

facut un soi de cerc în jurul lor. S-a fãcut deja linişte

deplinã. Un bãrbat scoate din sacul lui nişte pungi cu

zahãr şi le pune în cãruţ. O femeie aduce nişte ghete din

desaga ei şi le pune în cutiile goale din cãruţ. Altul pune

acolo douã pungi cu bomboane, pe rând, în tãcere toţi trec

pe lângã bietul vehicul şi-l umplu cu "ajutoare". Copiii

ies încet, tragând cãruţul dupã ei. În urma lor, oamenii

ramân tãcuţi, pe gânduri. Elena e cu ochii în lacrimi. Hans

o urmãreşte cu privirea, tãcut, curios, speriat.

ELENA

(cãtre Maria)

Eu mã duc acasã! Vii?

INT HAMBAR IMPROVIZAT, ZI

Când Ciupalã intrã în vechea salã a cinematografului

sãtesc, în mâini cu o ladã de carton plinã cu câteva

"ajutoare", constatã o stranie dezordine: pe ecranul

scorojit sunt lipite zeci de poze alb-negru, vechi, de

bãrbaţi de diferite vârste.

Câteva lãzi de lemn sunt desfãcute, din ele atârnând haine

demodate, obiecte diferite la fel de antice. Pe scaunele

sãlii stau cuminţi zeci de mãşti – opera de-o viaţã a lui

Nicu Mutu. Pe câteva scânduri lungi, aşezate pe doi

cãpriori sau lãzi în chip de masã, stau aliniate cinci

lumânãri care ard. Uneltele lui Nicu zac peste tot, sparte

şi rupte. Aparatul de proiecţie funcţioneazã în gol,

luminând puternic ecranul. La baza ecranului, chiar pe

podiumul din lemn, stã Nicu Mutu, îmbrãcat elegant în

costumul demodat. Fumeazã apatic cu faţa luminata de becul

proiectorului, priveşte la mãştile din salã. Scaune din

lemn zac rãsturnate peste tot. Câteva ferestre sunt

deschise vraişte, cu perdelele fluturânde.

CIUPALÃ

Ce s-a întîmplat, bã? A trecut

sfârşitul lumii pe la tine?

(Se duce sã închidã

ferestrele, împiedicându-se

de obiectele aruncate)

Bãi Nicule, nu ţi-e bine? Te-au cãlcat 

hoţii, a fost cutremur?

Se apropie de Nicu, care a rãmas nemişcat; îngenuncheazã

lângã el.

CIUPALÃ (CONT'D)

L-ai vãzut pe Scaraoţchi?

Nicu înclinã uşor din cap.

CIUPALÃ (CONT'D)

Şi cum arãta, bã? Semãna cu mine?

Nicu face semn din cap ca nu. Ciupalã înţelege cã e vorba

de ceva serios.

CIUPALÃ (CONT'D)

Şi mai vine?

Nicu dã din cap cã da.

CIUPALÃ (CONT'D)

Atunci sã-l primim cum se cuvine...

Dacã vede Talpa Iadului ce harababurã

e la tine, o sã cearã azil politic

aici şi el ne mai lipsea...

Ciupalã se apucã sã facã puţinã ordine, vorbind şi

minunându-se de obiectele ce le ridicã.

CIUPALÃ (CONT'D)

Ţi-am adus câte ceva de la ajutoare...

A fost o luptã acolo, mai ceva ca la

mineriade, ce-am apucat şi eu... M-am

gândit cã ţi-or prinde bine. Dacã nu

trãieşti mult, îţi ajung toatã

viaţa... He, he, he...

(Ciupalã stinge aparatul de

proiecţie)

Ai vãzut prea multe filme sovietice

bãi, Mutule!

Pune lada de carton ce a adus-o înaintea lui Nicu. Acesta

deschide cutia şi scoate din ea un costum de frac destul de

bine întreţinut, pantofi şi cutii de conserve.

CIUPALÃ (CONT'D)

Ie-te bã, nemţii au crezut cã ţãranii

din Rãstoaca merg la concert la

Ateneu!?

Nicu îi face semn lui Ciupalã sã deschidã toate conservele

apoi se duce la o ladã din lemn de unde scoate un

deschizãtor de conserve, farfurii de porţelan şi nenumarate

tacâmuri argintate.

CIUPALÃ (CONT'D)

Ia uite bã, câte are ãsta... Vrei sã

punem masa?

Nicu face din cap un semn afirmativ. Cei doi aşeazã

farfuriile pe scândurile peste care Nicu a pus o superbã

faţã de masã din dantelã îngalbenitã. Pun tacâmuri, carnea,

legumele din conserve, le rãstoarnã în farfuriile

preţioase.

CIUPALÃ (CONT'D)

Bã, la cât de elegant eşti, eu cred cã

vrei sã facem nuntã... Dacã-mi

spuneai, aduceam şi ceva de bãut!

Nicu se apleacã sub patul lui de unde scoate un geamantan

de piele ferfeniţit, pe care-l deschide. Scoate un pachet

învelit în cârpe şi ziare, îl desface cu grijã şi apare o

sticlã de vin murdarã. I-o întinde lui Ciupalã. Acesta o ia

şi priveşte uimit eticheta.

CIUPALÃ (CONT'D)

1972... Bã, asta costã o avere, ce

dracu' ai ţinut-o sub pat?

Nicu aşeazã câteva pahare pe "masã". Îi face semn lui

Ciupalã sã se aşeze. Se aşeazã fiecare la câte un capãt al

mesei din scânduri. Lumânãrile ard potolit. Ciupalã

priveşte ecranul plin de poze.

CIUPALÃ (CONT'D)

Ţi-ai lipit toate neamurile pe ecranul

ãla?

Nicu încuviinţeazã solemn.

CIUPALÃ (CONT'D)

Cu alte cuvinte, chef în toata regula?

Bã, eu nu ştiu cît de mut oi fi tu,

da' nebun ştiu sigur cã eşti! Pãi hai,

sã-l aşteptãm pe Scaraoţchi!

Nicu Mutu îi face semn sa tacã. Pune capul în pãmânt şi cu

mâinile împreunate pare ca bolboroseşte fãrã sunet o

rugãciune. Mãştile stau pe scaune şi privesc la o scenã

ineditã.

INT CASA ELENEI, SEARA

O masã festivã ad-hoc s-a întins în camera mare în onoarea

lui Hans. Elena aleargã de colo-colo, sã serveascã cât mai

mult şi mai des. Pe masã au fost scoase tacâmurile "bune",

probabil zestrea Mariei. 

ELENA

Poate mai gustaţi nişte acrituri, avem

şi pepene murat... Maria l-a pus, e

mare meşterã!

MARIA

Vã rog sã o scuzaţi pe mama: are

deformaţie profesionalã... În ultima

vreme vrea sã mã mãrite!

HANS

Dar, de ce? Are dreptate... Staţi jos

doamnã, am mâncat enorm...

ELENA

Chiar, cum vi se pare România, dupã

atâta timp?

HANS

Ce sã vã spun? Oamenii sunt minunaţi,

primitori, plini de haz, dar judecînd

dupã drumurile pe care-am venit...

MARIA

Sã fi vãzut acum câţiva ani cum erau!

HANS

Mi-a spus Maria ce s-a întâmplat cu

pãrinţii dumneavoastrã. Îmi pare

nespus de rãu!

ELENA

Astazi suntem în 25... Se împlinesc 55

de ani de atunci şi tot nu ştim mai

nimic !

MARIA

E primul an când nu te-ai dus în

curtea combinatului sã pui crucea!

HANS

V-am spus cã şi eu m-am nascut aici,

în România? Am reuşit sã fug în

Germania, pe la sfârşitul anilor 50...

ELENA

Aţi avut noroc cã aţi reuşit... Nu

ştiu cum aţi fãcut, Securitatea

controla totul atunci. Aici a urmat

iadul pe pãmânt, de aia am ajuns în

halul ãsta!

HANS

Aţi reuşit totuşi sã aflaţi cine a

ordonat execuţia tatãlui

dumneavoastrã?

MARIA

De unde ştiţi cã a fost vorba despre o

execuţie?

HANS

(se bâlbâie)

Mi-aţi spus chiar dumneavoastrã... Sau

din ce am vorbit cu primarul...

ELENA

(a reţinut momentul dar alege

sã-i punã capãt)

Cine l-a executat? Vreunul care are

astãzi vreo pensie de milioane şi stã

la cãlduricã şi-şi scrie memoriile

despre hidra comunistã...

HANS

(e usurat)

Da, e greu... Mulţi au murit... Nimeni

nu mai vrea acum s+-şi aminteascã

lucrurile alea...

ELENA

În afara celor care le-au trãit pe

pielea lor, într-un fel sau altul!

Maria simte tensiunea şi vrea sã evite o dezbatere serioasã

pe tema asta.

MARIA

Staţi mai mult prin România? Sunt

atâtea locuri de vizitat ...

HANS

Cîteva zile... 

INT BIROU POST POLITIE, SEARA

În încãperea postului de poliţie, la lumina unui bec

puternic, Tudor Barbu şi Zoltan se dezbracã de vestoane

dupã o zi obositoare. Zoltan cotrobãie într-o cutie de

carton de la ajutoare pe care a adus-o cu el. Tudor se

aşeazã pe un scaun, îşi slãbeşte cravata şi bea apã

mineralã dintr-o sticlã de doi litri. Zoltan scoate din

cutie o camaşã învelitã în celofan.

ZOLTAN

Uite, şefu'! Asta am luat-o de la

Buzatu contra unui bulan peste ceafã

cã mai luase vreo cinci! E pentru

dumneavoastrã! Nou-nouţã, numai bunã s

o purtaţi sâmbãtã la... cununie!

Tudor cerceteazã cãmaşa.

TUDOR

Se vede cã-i de la ajutoare... cu fir

de aur, parcã-i tirolezã!

ZOLTAN

Tiroleza, maioneza, e masura matale...

Trebuie sa fiţi fercheş, n-aţi vãzut

cum se hlizea neamţu' la ea? Mai avea

puţin şi-i cãdea proteza...

TUDOR

Prostii... Ies şi eu cu o fatã în oraş

cã m-am sãturat de mutra ta!

ZOLTAN

Acuş e sâmbãtã! O sã vã dau adresa

unui locşor fain unde serveşte un

consãtean de-al meu, dacã ramâneţi

fãrã pitule vã amânã pânã la solda

urmatoare... Comandaţi ce-i mai scump,

o impresionaţi şi p-ormã... ţuşti, în

pãdure unde îi bãgaţi mâna la...

TUDOR

Mai taci, bãi, moarã stricatã, cã te

duc pe tine la Bãneasa, numai

culcaturi fac cu tine!

ZOLTAN

Nu mai bine faceţi cu Marişka?

TUDOR

Taci, beleaua lumii! Drepţi!

ZOLTAN

Am înţeles, sã trãiţi! Cred che am

obsedat in satu asta! 

(se aşeazã)

TUDOR

Si vrei sa ma obsedezi si pe mine !

ZOLTAN

Nu mai ţiu minte dacã v-am raportat

dar m-a rugat Primarele sã vã spun sã

facem nişte cercetãri prin arhiva

postului de poliţie, referitor la

execuţiile din '52... V-am zis?

TUDOR

Lucrurile importante le uiţi, numai

tâmpenii ai în cap! Arhivele au fost

mutate la Bucureşti, trebuie aprobãri

speciale!

ZOLTAN

A zis cã de aprobãri se ocupã el...

Noi sã cãutãm şi dacã gãsim ceva sã-l

anunţãm pe el primul... D-aia-i

Primar!

TUDOR

Ce l-o fi apucat sã vorbeascã cu tine?

Şi de ce acum?

ZOLTAN

(desface cãmaşa, o admirã)

Cu o camaşa ca asta aş da pe spate un

batalion de gagici şi p-orma le-aş

culege toate... Gata, 'nţeles, cred

che sunt sonat!

TUDOR

Poate dupã discuţia cu deputatul...

Oricum, Maria nu trebuie sã ştie nimic

pânã nu ştim precis despre ce e vorba!

Ia dã mã cãmaşa aia!

INT HAMBAR IMPROVIZAT, SEARA

În încaperea mare "masa ritualã" este pregatitã. Farfuriile

frumoase sunt pline cu mâncarea din conserve. Paharele

înalte au în ele vinul cel vechi. Lumânãrile ard, pe un

scaun stã atârnatã o mascã ce seamãnã cu chipul din pozã al

lui Matei Atudoroaie. Ciupalã a îmbrãcat fracul impecabil

ce-l stânjeneşte în mod vizibil.

CIUPALÃ

Bãi, Mutule, eu nu ştiu ce te apasã pe

tine, dar ideea cu fracul ãsta e o

nebunie, arãt ca un cioclu, mai bine

chem pe cineva de la Dispensar!

Nicu se ridicã de la masã, ia masca de pe scaun şi venind

în spatele lui Ciupalã, îi pune masca încet pe figurã.

Ciupalã şi-o dã jos şi citeşte pe spatele ei scris cu

pensula: "Robul lui Dumnezeu MATEI". Nicu i-o pune din nou

pe figurã, acesta şi-o ţine deasupra feţei cu mâna.

CIUPALÃ (CONT'D)

Nu-i bine ce faci, Nicule... Mã

sperii... Eşti bolnav!

Nicu îi face semn sa tacã, se aşeazã la masã. Pare cã la

masa încãrcatã stau faţã în faţã Nicu Mutu şi Matei

Atudoroaie venit din altã lume. Nicu bea dintr-un pahar

închinând cu toate mãştile şi pozele din încãpere. Scoate

din buzunarul hainei un plic îngãlbenit, din care scoate o

foaie împãturitã ce o dã lui Ciupalã şi-l îndeamnã prin

semne sã citeascã. Se duce la locul sãu unde se va ridica

cu paharul în mânã în picioare, cât Ciupalã citeşte cu

masca pe faţã.

CIUPALÃ (CONT'D)

"Prin voia lui Dumnezeu am reuşit sã

mi spãl pãcatele faţa de voi şi acum

vã am în jurul meu la aceastã masã, ca

prieteni nu ca duşmani. Împreunã vom

face dreptate! Aşa sã ne-ajute

Dumnezeu! 25 martie 2007..."

Nicu întide paharul, Matei alias Ciupalã îi rãspunde cu un

gest larg. O palã de vânt deschide ferestrele şi perdelele

încep sã se zbatã, de-afarã intrã aduse de vânt petale mici

de flori de câmp ca nişte fluturi vioi. Cei doi stau

nemişcaţi la masã, cu mâinile întinse ca nişte statui.

INT RESTAURANT, SEARA

În salonul unui restaurant de mâna a doua, la o masã

încãrcatã stau Tudor şi Maria. Sunt îmbrãcaţi elegant,

poate prea elegant pentru acest local dubios. Pe masã au

ramas o tavã cu mititei şi momiţe, salate şi sticle de bere

româneasca. Tudor e îmbrãcat cu cãmaşa "tirolezã" de la

ajutoare şi încearcã mereu sã o ascundãa sub hainã. Un

ţigan cu un acordeon electric se perindã prin jurul lor,

cântând de inimã albastrã. Cei doi aşteaptã politicoşi sã

se termine reprizele muzicale între care se grãbesc sã-şi

vorbeasca. Tocmai se încheie o astfel de cântare.

MARIA

La mulţi ani! Este cea mai frumoasã

searã de foarte multa vreme...

TUDOR

Cred cã este cea mai frumoasã

aniversare din câte am avut pânã acum!

Şi am avut destule, slavã Domnului!

Între ei apare chelnerul cu o demnã condescendenţã.

CHELNERUL

Meg tecik parancsolni valamit ?

TUDOR

Nu ţi-am spus cã nu ştim ungureşte?

CHELNERUL

Spus la mine, dar nu ţii minte!

MARIA

Ce mai vrei?

CHELNERUL

Servit egy kave ?

TUDOR

Cafea?

CHELNERUL

Igen!

MARIA

Cere-i şi cafea cã altfel prindem şi

ziua mea aici!

TUDOR

Adu-ne douã cafele şi nota, te rog!

CHELNERUL

Koszonom !

(cãtre lãutar)

Nota!

Ţiganul sare în picioare şi începe sa cânte. Chelnerul

pleacã ceremonios.

TUDOR

La dracu, scuza-mã! "Nota" cred cã

înseamnã în ungureşte "cântec"! O sã-l

omor pe Zoltan mâine!

MARIA

De ce?

TUDOR

El m-a trimis aici, ospãtarul e

vecinul lui din sat!

MARIA

Lasa-l în pace cã-i draguţ tipul, nu

vezi cã-i picat din lunã?!

TUDOR

Am auzit ca Hans mai ramâne câteva

zile sã vadã împrejurimile!

MARIA

S-a razgîndit... Pleacã mâine în

Germania.

TUDOR

E un tip ciudat, am înţeles cã a fost

la voi dupã împãrţirea ajutoarelor?

MARIA

L-am invitat mai mult pentru cã

Primarul nu pregãtise nimic pentru el,

venise de pe drum, era obosit...

TUDOR

M-a mirat cât de bine vorbea

româneşte...

MARIA

Şi eu... Zicea cã s-a nãscut în

România dar a reusit sa fugã, prin 50

şi ceva...

TUDOR

Tocmai de aia...

MARIA

Şi eu m-am mirat. 

TUDOR

Sã bem! Nu-ţi place berea?

MARIA

Ba da, foarte mult! Vrei sã mã îmbeţi?

TUDOR

Dimpotrivã! Vreau sa-ţi spun ceva

important şi cred cã a sosit momentul!

MARIA

De când aştept eu momentul ãsta!... 

(cei doi râd)

Sunt numai ochi şi urechi!

Chelnerul soseşte cu cafelele.

CHELNERUL

Tesek parancsolni... Kafe !

TUDOR

Auzi, de cât timp eşti aici?

CHELNERUL

De... egy, keto... doi saptamuni !

MARIA

Şi cum te-au angajat fãrã sã ştii

româneşte? 

CHELNERUL

Patronul m-a kistigat la poker... Stai

trei luni si plekem napoi la

Ghiorghieni!

TUDOR

Aşa mai merge, dar pe Zoltan tot îl

omor eu!

MARIA

Mulţumim pentru cafea!

CHELNERUL

Kerem! 

(pleacã demn)

MARIA

Hai, spune-mi, nu ştii cã femeile sunt

curioase?

TUDOR

Mi-a spus Zoltan ieri cã Primarul ne-a

cerut sã cãutam prin arhivele noastre

informaţii despre execuţiile din

'50... Nu ştiu dacã-i bine cã ţi-am

spus!

(Maria tace)

Poate era mai înţelept sã vedem despre

ce e vorba întâi... Dar m-am gândit cã

totuşi e mai corect sã ştii... Depinde

de tine dacã ai sã-i spui mamei

tale... Încã nici eu nu ştiu ce l-a

apucat pe Primar...

MARIA

Ai fãcut bine cã mi-ai spus... Îţi

mulţumesc!

TUDOR

Mi-ai luat o piatrã de pe inimã...

MARIA

Ma întreb numai daca nu cumva vor sa

se foloseasca de noi ?!

TUDOR

Asta-i greu de spus...

MARIA

Şi altceva important nu mai ai sã-mi

spui?

TUDOR

Ba da! Cã te... iubesc!?

MARIA

Mai bine începeai cu asta...

Acordeonistul "simte" momentul şi intervine în forţã cu un

cântec de dragoste de mahala.

INT BARACA LUI MOŞU NEBUNU, SEARA

În "casa" moşului, fãcuta din table, paie, cartoane, se

ţine o micã "sãrbãtoare". Dupã câteva zile de la primirea

ajutoarelor a venit rândul festivitãţii de deschidere a

darurilor primite de copii. Nelu şi Cati sunt îmbrãcaţi în

douã treninguri enorme pentru ei, Moşul are pe cap o şapcã

stil american pe care scrie FORD. În toate ungherele sunt

puse multe lumânãri de tort roz, albe, bleu... Pe douã

butoaie de motorinã goale, instalate ca masã stau conserve

desfãcute: pate de ficat, ananas, fasole, linte şi

ciocolate mari cu alune, toate nemţeşti.

CATI

Mama mia, parcã suntem la televizor,

la reclame...

NELU

N-am vãzut atâta halealã în viaţa mea,

nici la cãmin...

MOŞNEAGUL

Bã, sã nu mâncaţi ca bezmeticii, cã

voi postiti cam de mult!

Nelu înmoaie un baton de ciocolatã în pate de ficat şi dupã

ce muşcã îi dã şi lui Cati. Fetiţa gustã cu poftã.

NELU

Ia, cã avem destulã!

CATI

Ce bun e... zici cã-i ciocolatã!

NELU

Pãi e ciocolatã, toanto... Eu am mai

mâncat la Crãciun, când eram mai mic!

Ciocolata cu frişcã, fatã!

MOŞNEAGUL

Ãla-i pateu de ficat, nu prea se

izbeşte cu ciocolata!

CATI

Şi asta ce e? 

(bagã mânuţa în cutia cu

ananas)

NELU

Mere murate, ce sã fie!?

CATI

(mestecând)

Corcoduşe, da' mai dulci, nu Moşule?

MOŞNEAGUL

Ãsta-i ananas!

NELU

Aaa, da! Ţi-am arãtat eu pe cutiile

alea de conserve aruncate în

tolberoanele cofetãriei lui Grasu',

ţii minte Cati? Analas d-ãla!

Cati începe sã plângã încet.

NELU (CONT'D)

Iar plângi, Catinco? De ce plângi? Ia

cu pateu!

CATI

Nu mai plâng... Moşule, hai sã ne

jucãm de-a Crãciunul! Te rog!

MOŞNEAGUL

Acum, când mai e puţin pân' la Paşti?

NELU

Chiar Moşule... Pânã la Crãciunu'

adevãrat se terminã ajutoarele astea

si noi oricum nu primim nimic atunci!

MOŞNEAGUL

Asta cam aşa e!

CATI

Numa' sã vedem şi noi cum e... Te rog!

MOŞNEAGUL

Si ce trebuie sa fac?

NELU

Uite, îţi pui sacul ãsta în cap, punem

din ajutoare în pungile astea şi

ziceam cã ne aduci cadouri ãi noi îţi

cântam, am vãzut eu într-un film la

Nicu Mutu!

MOŞNEAGUL

Dar n-avem brad!

NELU

Pãi dacã avem cadouri?

Moşul se pregãteşte ajutat de copiii brusc însufleţiţi.

Iese din baracã şi bate la uşã cu o coadã de topor. Copiii

deschid râzând.

CATI

Bine-ai venit, Moş Crãciune!

MOŞNEAGUL

(cu vocea îngroşatã)

Ia sã vedem ce copii rãi avem aicea?

CATI

Cuminţi, Moşule, cuminţi... Ne-ai adus

ceva?

NELU

Stai, nesãtulo, cã întâi se cântã în

jurul bradului!

CATI

Pãi n-avem brad!

MOŞNEAGUL

Ştie careva din voi vreo poezie?

CATI

(mândrã)

Nu ştim, Moşule! Ne-ai adus? Ne-ai

adus?

MOŞNEAGUL

Ei, atunci o sã vã cânte Moşu' Crãciun

care a venit special pentru voi în

postu' Paştelui, sper sã mã ierte

Dumnezeu, o colindã din bãtrâni...

Moşneagul, cu o voce nesperat de placutã şi gravã, cântã un

superb colind de Crãciun. Copiii ascultã înmãrmuriţi, au

uitat de daruri. Lumânãrele ard voios. Cântecul se terminã,

e rândul lui Nelu sã plângã.

CATI

De se plângi, Nelule?

MOŞNEAGUL

Ce-ai mãi copile?

NELU

(dorind sã se abţinã)

Mi s-a fãcut dor de mama...

MOŞNEAGUL

Mai bine, hai sã mai cântãm cã o sã o

apuce şi pe Cati!

Moşul începe un nou colind. Din baraca luminatã de lumânãri

se ridicã în aerul nopţii de primãvarã colindul de Crãciun.

Caisul din apropiere înfloreşte tãcut.

INT HAMBAR IMPROVIZAT, NOAPTE

În încaperea mare luminatã de becuri chioare şi lumânãri

domneşte acum o relativã ordine.

Pozele au dispãrut de pe ecran iar mãştile au fost aşezate

pe rafturi, lãzile de lemn sunt strânse lângã perete. La

masa improvizatã din scânduri stã aşezat Nicu Mutu cu

câteva mãşti pe care le vopseşte complet în alb. Este

îmbrãcat cu pantaloni groşi şi o cãmaşã albã, descheiatã la

gât.

Uşa se deschide încet şi intrã cu grijã sã nu fie vazutã de

afarã Elena. Are în mânã douã sacoşe pline. Nicu ridicã

privirea, o priveşte scurt apoi coboarã ochii pe lucrul

sãu. Cei doi nu comunicã în niciun fel unul cu altul.

Elena îşi dã haina jos, se duce şi închide câteva ferestre,

trage toate perdelele. Duce sacoşele în faţa unor rafturi

unde le descarcã: pachete de fãinã, zahãr, mãlai, un salam,

vin, oţet, chibrituri, conserve... Scoate din altã sacoşã o

oalã cu capac şi un ştergar. Vine cu ele la masa la care

stã Nicu. Pune masa, aduce dintr-o ladã tacâmuri, aduce un

pahar şi o sticlã. Nicu nu se uitã la ea dar acceptã

serviciul ei prin faptul cã îi face loc pe masã. Elena pune

în farfurie câteva sarmale, aşeazã farfuria în faţa

bãrbatului. Acesta lasã lucrul la mascã şi se apucã sã

manânce în linişte. Elena scoate din sacoşã un teanc de

rufe cãlcate şi curate, dupã care ia dintr-o ladã mai multe

rufe folosite pe care le bagã în sacoşã. Bãrbatul manâncã.

Curãţã maştile de pe raft cu un pãmãtuf ce-l ia de sub pat.

Nicu mãnâncã, priveãte scurt la ea. Elena face patul. Nu

mai are ce face, se uitã la Nicu scurt. Femeia se aşeazã la

colţul mesei şi priveşte la bãrbatul care mãnâncã. Îi

toarnã vin în pahar,acesta bea. Elena se uitã la bãrbat.

Nicu a terminat de mâncat şi priveşte undeva, în fundul

sãlii. A rãmas cu mâna pe paharul gol.

Elena cautã cu mâna ei, mâna bãrbatului. O clipã, mâinile

lor se întâlnesc. Nicu îşi trage uşor mâna înapoi. Ochii

Elenei sunt plini de lacrimi. Bãrbatul aprinde o ţigarã.

Elena se ridicã cu greu, se îmbracã, îşi ia sacoşele şi

iese încet pe usã fãrã sã mai priveascã înapoi. Bãrbatul

fumeazã în tãcere.

INT BIROUL PRIMARULUI, NOAPTE

În biroul Primarului la ceas de noapte stau de vorbã Hans

şi Primarul în jurul unei sticle de whiskiey şi a unei

cutii deschise cu ţigãri de foi, aduse bineînţeles de

neamţ. Pe birou stau hârtiile transportului de ajutoare

proaspãt semnate.

HANS

Luaţi, domnule Ciobanu, sunt olandeze!

Hai, noroc!

Primarul îşi aprinde cu satisfacţie un trabuc din care

pufãie voluptos.

PRIMARUL

Aşa ajutoare mai zic şi eu!

HANS

Astea-s pentru autoritãţi...

PRIMARUL

Cã doar n-o sã fumeze ţãranii la

coasã, havane olandeze!

HANS

Unde mai pui cã o sticlã de whiskey

face mai multã impresie decât un

paşaport german!

PRIMARUL

N-aţi uitat, domnu' Hans, Balcanii

noştri, sângele apã nu se face!

HANS

Se poate uita aşa ceva?!

PRIMARUL

Deci, asta a fost tot... Procesele

verbale le-am semnat, tot satul

manâncã la ora asta ciocolatã

elveţianã, pe urmã om mai vedea... Ce

şi poate dori mai mult un primar?

HANS

Eu stiu? Sã se descurce lumea şi fãrã

ajutoare?

PRIMARUL

Domnu' Hans, asta-i altã socoteala!

Vedeţi dumneavoastrã, într-o jumãtate

de secol comunismul i-a învãţat pe

oameni sã aştepte totul de la Stat.

Statul sã-i ducã la grãdiniţã, la

şcoalã, la muncã, statul sã le dea

salarii, concedii, locuinţe... Şi când

Statul e sãrac şi nu mai are, cum a

ajuns al nostru, atunci preferã sã

facã greve sau sã moarã de foame

asteptând o minune tot din partea

Statului...

HANS

Asta aşa este, dar au şi oamenii

puţinã dreptate! Cei care au dat jos

Comunismul le-au promis ceva mai bun

în schimb!

PRIMARUL

Deocamdatã le-am dat libertate, cã-i

mai ieftin...

HANS

Omul sãrac nu poate fi liber, domnule

Ciobanu!

PRIMARUL

Omul n-ar fi aşa sãrac dacã ar munci

mai mult şi mai bine! Unii cum au

putut sã-şi facã averi din munca lor

în ultimii ani, chiar la noi în sat,

sau care au plecat în Germania...

HANS

Din muncã cinstitã, mai puţini...

PRIMARUL

Dar vãd cã sunteţi la curent cu

situaţia patriei mamã!

HANS

Citim şi noi ziarele... Altfel de ce

aş fi venit cu ajutoarele astea?

PRIMARUL

Chiar ne-am mirat! Cine sã mai vinã la

noi cu ajutoare, a fost un val dupã

Revoluţie, dar s-a închis repede

robinetul...

HANS

Eu am motivele mele.

PRIMARUL

Motive? Sau... interese?

HANS

Poate vreau sã construiesc o fabricã

de bere în Rãstoaca...

PRIMARUL

Sa va audã Dumnezeu! Sau cumpãraţi

Combinatul, îl dãm pe nimica toatã!

HANS

Poate! Apropos! Fata pe care am

cunoscut-o la Cãminul de culturã,

Maria, mi-a spus o poveste legatã de

bunicul ei! Cã ar fi fost executat de

comunişti în 1952...

PRIMARUL

Da, ştiu! Şi cã ar zace în curtea

Combinatului, alãturi de mai mulţi

într-o groapã comunã! Cunosc povestea

mai de mult! Dar nu ştiu care-i

adevãrul!

HANS

Sunteţi totuşi primar!

PRIMARUL

Arhivele Securitãţii sunt încã sub

cheie, în cea mai mare parte.

HANS

Grea moştenire purtaţi pe umeri,

domnule Primar!

PRIMARUL

Vreţi sã spuneţi povarã? Aşa este, din

Germania totul pare atât de simplu! Ce

sã vã spun, ar trebui doar sã sãpãm

acolo sã vedem care-i treaba, dar

pentru asta trebuie bani, bani mulţi,

pe care deocamdatã nu-i avem!

HANS

Dar dacã banii ar veni sub formã de

ajutor din Germania?

Primarul se îneacã cu fumul de la trabuc. Hans râde, sigur

pe el.

INT CASA ELENEI, NOAPTE

În camera mare a Elenei, lumina este aprinsã dar nu-i

nimeni. Elena încã nu s-a întors de la aşezãmântul lui Nicu

Mutu. Pe uşã intrã, veniţi de la restaurantul din oraş,

Maria cu Tudor.

MARIA

Ia te uitã! Mie mi-era sã nu întârziem

şi maicã-mea umblã brambura!

TUDOR

Când pisica nu-i acasã...

Se apropie de fatã, sãrut lung.

MARIA

Stai, cã poate sã pice oricând! Ai

bãut, ai condus...

TUDOR

O datã pe an e ziua mea, şi-apoi nu

sunt eu poliţia în persoanã?

MARIA

Da, dar acum poliţia trebuie sã se

ducã sã facã nani!

TUDOR

A fost minunat! Daca n-aş fi

îmbatrânit cu un an...

MARIA

Nu te mai vãita, eşti matur, nu

bãtrân! Şi eu m-am simţit extraordinar

în seara asta! Îţi mulţumesc!

TUDOR

Ar trebui şi eu sã-mi fac un rost...

MARIA

Bãi, tu ai vrea sa rãmâi aici în

noaptea asta?!

TUDOR

Nu! Adicã da!

MARIA

Ia uite ce soldãţel grãbit avem aici!

Hai, cã ne prinde mama cã facem

prostii şi ne bate!

Maria îl conduce la uşã. Tudor se întoarce.

TUDOR

Mai pot sã te invit în oraş?

MARIA

Daca n-o s-o faci, îţi sparg geamurile

la postul de poliţie!

TUDOR

Fã-o, cã tot eu te arestez!

MARIA

Noapte bunã, domnu' cãpitan! 

(salutã militãreşte)

TUDOR

(râzând)

Sã trãiţi! 

(iese în grabã)

Maria rãmâne singurã. E bine dispusã. Îşi da jos haina,

pune un disc la pick-up şi deschide larg ferestrele. Se

tolãneşte pe canapea şi-şi aprinde o ţigarã. Se întinde pe

spate şi închide ochii zâmbind. Uşa se deschide şi intrã

grãbitã Elena. Maria n-o aude din cauza muzicii. Elena

profitã şi ascunde sacoşele ce le-a adus cu ea. Mama se

dezbracã de hainã apoi da pick-up-ul mai încet. Maria se

trezeşte din visare.

MARIA

Unde-ai fost pânã la ora asta?

ELENA

Am fost şi eu la un bal!

MARIA

Şi cum a fost?

ELENA

Aştept sã-mi spui tu!

MARIA

Nu-mi faci moralã cã fumez?

ELENA

Pãi dacã vrei sã faci copii coloraţi

ca ai lui Ciupalã, pufãie fata mamii!

Maria se da jos de pe canapea şi pune capul în poala mamei

care tocmai se aşezase pe un scaun.

MARIA

Cum se fac copiii, mama?

Elena râde şi o mângâie pe creştet.

ELENA

Eşti fericitã?

INT BARACA LUI MOŞU NEBUNU, NOAPTE

În baraca strâmtã, lumânãrile ard ca de Crãciun. Moşul

spune poveşti ciudate copiilor. I-a rãmas sacul în cap de

la deghizamentul sãrãcãcios în Moş Crãciun. Cati a adormit

cu capul în poala lui Nelu, care ascultã atent şi mãnâncã o

enormã napolitanã.

MOŞNEAGUL

...dar asta numai noaptea şi mai ales

de Sãrbãtori... Câmpul ãsta se umple

de oameni bine îmbracaţi, bãrbaţii au

pãlãrii largi şi bastoane cu mãciulii

de argint iar femeile poartã voal de

dantelã peste faţã şi au crinoline...

NELU

Ce-i alea "crilonine"?

MOŞNEAGUL

...apare Şi o fanfarã care cântã cu

efort, dar nu se aude niciun sunet,

decât vântul care suflã nebuneşte...

Şi oamenii vorbesc între ei în toate

limbile pamântului, zumzetul lor se

aude pânã la mine-n chilie şi eu mã

scol şi mã uit prin geamul ãla şi vãd

câteodatã o femeie care se apropie de

uşã cu un coş.

Dar n-ajunge niciodatã la mine pentru

cã pe câmp apar nişte cãlãreţi mascaţi

cu spade lungi ce sclipesc în bãtaia

lunii şi rãcnesc, urlã ca nişte lupi

şi încep sa loveascã cu sãbiile în

oamenii ce se plimbã liniştiţi şi se

salutãa... Sângele curge în valuri,

capetele cad ca dovlecii, iar cerul

devine roşu pânã deasupra

Combinatului, apar tot mai mulţi

trecãtori eleganţi iar cãlãreţii se

luptã din greu sã-i termine, nimãnui

nu-i pasã de cel cãzut lângã el,

continuã sã se plimbe printre gunoaie

cu umbrela în mânã şi fanfara cântã

fãrã sã se audã nimic...

NELU

Mi-e somn, Moşule... Ce frumos e de

Crãciun...

INT CÂRCIUMA SATULUI, DIMINEAŢA

E dimineaţã devreme dar cârciuma e plinã cu oameni care

aşteaptã autobuzul sã-i ducã la muncã, la Combinat. Unii

sunt mai adormiţi, alţii au încins deja o partidã de

biliard dupã reguli inventate de ei. Mai toţi sunt

îmbrãcaţi cu haine de la ajutoare, de aceea seamanã mai

degrabã cu un grup de turişti pensionari nemţi din anii

'80. Bluze cu palmieri, tricouri cu sigle colorate,

canadiene de plastic portocaliu sau transparent, pãlãriuţe

tiroleze cu panã, veste de vânãtoare, haine de camuflaj,

şepci cu cozoroc stil american, ochelari de soare etc.

Cârciumarul stã la tejghea cu telefonul mobil la ureche.

Beau cafea sau suc din pahare de plastic.

CÂRCIUMARUL

Ia uite, bã, pleacã ţãranii în

concediu la bãi! 'Ţi-ai dracului cu

ajutoarele voastre, mai bine veneam şi

eu acolo-şa!

UN BÃRBAT

(mÂndru)

Ia uite, nea Pandele, ce scrie ici-şa!

(îi arata eticheta de la

bluzã)

"Made in Taiwan"!

CÂRCIUMARUL

De ce nu v-a adus, bã, şi fracuri sã

daţi tãrâţe la porc înţoliţi ca

academicienii?

ALT BÃRBAT

Am primit eu unu', da' l-am dat lu'

soacrã-mea sã-l facã capot!

CÂRCIUMARUL

Bã, dacã v-a mai rãmas ciocolatã, mi-o

vindeţi mie!

UN BÃRBAT

Ce sã mai rãmânã, frate?! Azi noapte,

cred cã tot satu' a fost cufurit!

CÂRCIUMARUL

O fi fost expiratã!

ALT BÃRBAT

Aiurea, ne-am dezobişnuit noi...

Intrã nea Gicã, îmbrãcat în costum tirolez: pantaloni

scurţi de piele, vestã brodatã, pãlãriuţã, ciorapi trei

sferturi...

GICÃ

Salut, popor! Ce ziceţi, bã, un

costumaş d-ãsta costã salariul meu pe

un an şi capitaliştii mi l-au dat de-a

moaca!

CÂRCIUMARUL

Şi te duci aşa la muncã? Te dau ãia

afarã pentru tulburarea fluxului

tehnologic!

UN BÃRBAT

Nu ţi-e frig la ţurloaie?

GICÃ

Asta am primit, asta port! Special m

am îmbrãcat aşa, în european, azi mã

duc la Director sã-i bat cu pumnul în

masã! Dacã nu ne dã salariile, iar

ocupãm şuşeaua!

ALT BãRBAT

Aşa-i, nea Gicã! Cu ajutoarele astea

putem sã stãm în grevã şi o lunã!

CÂRCIUMARUL

Parcã dacã munciţi, nu-i tot un drac!

GICÃ

Ia dã o bere, nea Pandele, sã prind

curaj! Ce mai zice Izabela?

CÂRCIUMARUL 

(desface berea)

Am sunat la "relaţii cu clienţii" –

tot gratis - şi le-am cerut la ãia o

pozã cu ea, mi-au spus cã n-au voie

dar m-au învãţat o şmecherie cã i-am

sunat de o mie de ori pã zi!

GICÃ

Ce şmecherie, nea Pandele?

CÂRCIUMARUL

Sã ştiţi şi voi, bã, poate data

viitoare vã trimit nemţii celulare sã

vorbiţi cu Nicu Mutu la telefon! Dacã

formezi un numãr şi-i spui lu' ala de

raspunde "du-te-n morţii mã-tii" în

trei secunde, nu te costã nimic!

UN BÃRBAT

Şi dacã-i spui: "sã dea boala-n vaca

ta, de ce-ai lãsat-o sã pascã pe

islazul meu, anafura ta de..."

CÂRCIUMARUL

N-auzi bã cã numai trei secunde? Pãi

tu ce vrei, sã plãteasca compania cât

îi zici tu lu' ãla de vascris şi de

anafurã?

GICÃ

Ia, nea Pandele, am eu un numãr la

mine... Aratã-ne şi nouã cum faci!

CÂRCIUMARUL

Nu ma credeţi? Dã-l încoa'... 0744...

77... 53... 66...

(rãspunde o voce)

Ţi-a luat foc casa, bã! 

(închide)

Uite, acuma dau la "Meniu"

şi..."costu' convorbirii zero lei...

zero bani..."

UN BÃRBAT

Eşti mare, nea Pandele!

Gicã nu se mai poate opri din râs.

CÂRCIUMARUL

De ce râzi bã, Gicã?

ALT BÃRBAT

Ce-ai, nea Gicã, ţi-e rãu?

GICÃ

I-am dat numãru' Primarului!

CÂRCIUMARUL

Bã tâmpitule, poate mi-a recunoscut

vocea şi-mi închide prãvãlia!

GICÃ

(râzând)

Da' nu te costã nimic!

INT BIROU POST POLITIE, DIMINEATA

În cãmãruţa postului de poliţie, Zoltan pregãteşte cu un

fierbãtor cafeaua de dimineaţã. Cântã ungureşte, face

ordine prin dosare. Intrã Tudor Barbu, proaspãt ras, în

uniformã. Se opreşte în uşã şi priveşte încruntat la

Zoltan.

ZOLTAN

Închideţi uşa şefu', cã ne-aude

oamenii cã se chinta la poliţie în

ungureşte!

TUDOR

De ce m-ai trimis diavole la cârciuma

aia?

ZOLTAN

Nu v-a servit Feri cu simţu'

rãspunderii? V-a luat bani mulţi?

TUDOR

Când i-am explicat cu mâinile cã

lucrez la Poliţie nu mi-a luat niciun

ban! Nu ştia boabã româneşte, am stat

acolo trei ore din care douã i-am

explicat ce dorim sa mâncãm!

ZOLTAN

(râde)

Pãi eu credeam c-aţi învşţat magyarul

de la mine... Nu v-a zis cum a nimerit

acolo?

TUDOR

Ba da!

ZOLTAN

Cafeaua-i gata... Aici aveţi zeamã de

varzã pentru mahmureala... Aţi avut o

noapte... grea? 

(face cu ochiul)

TUDOR

Iar începi?

ZOLTAN

Nici mãcar un pupat? Un...

TUDOR

Taci din gurã!

(se aşeazã la birou)

Avem lucruri importante de fãcut!

M-a cãutat Primarul cu noaptea-n cap

şi mi-a dat hârtiile astea cu

aprobãri, cu ele mergem la arhivele

din oraş sã vedem ce şi cum...

Mi-a mai zis cã toata treaba trebuie

fãcutã în cel mai mare secret. Nimeni

din sat sã nu ştie, mai ales Elena

Atudoroaie, deja primarul a primit un

telefon de ameninţare...

ZOLTAN

Primarul? De la cine?

TUDOR

Nu stiu! I-a spus unul cã-i dã foc la

casã şi-a închis...

Va trebui sa cercetam cazul !

ZOLTAN

Şi chind trebuie sã începem cu

arhivele?

TUDOR

Cât mai repede şi cât mai discret!

ZOLTAN

Auziţi, dar n-ar trebui sã raportam la

Inspectorat? Noi primim ordine de la

ei, nu de la Primãrie!

TUDOR

Pãi aprobãrile ei le-au dat, noi

suntem acoperiţi...

ZOLTAN

Cum zicea un vecin de-al meu... În

traducere libera: "am impresia che

intram intr-un mare cacat!"

INT CASA ELENEI, DIMINEATA

Camera mare este goalã, radioul spune ştirile zilei. Se

aude o bãtaie la uşã. Niciun rãspuns. Bãtãi mai puternice.

Se aude vocea Mariei, off screen.

MARIA

(O.S.)

Îndatã, sunt la baie! Mama, tu eşti?

Bãtãile se înteţesc.

MARIA (CONT'D)

Iar şi-a uitat cheile! Vin acuma!

Maria înfãşuratã doar cu un prosop intrã în camerã şi

deschide uşa. În cadrul uşii apare Hans, îmbracat

impecabil.

MARIA (CONT'D)

Uliu, mãmucã! 

(Fuge în baie)

HANS

Iartã-mã cã te-am speriat! Ştiu cã-i

devreme pentru vizite, dar voiam sã te

vãd înainte de a pleca!

Maria intrã în camerã cu un halat de baie care o face

destul de sexy.

MARIA

Credeam cã-i mama, bine ca mi-am pus

prosopul!

HANS

Ghinionul meu!

MARIA

Beţi o cafea?

HANS

Multumesc, am mai bãut trei astãzi...

Ai promis cã o sã mã tutuieşti!

MARIA

Vrei ceva de mâncare?

HANS

Nu. De fapt, venisem cu un interes.

MARIA

Stai jos, scuzã-mã cã te primesc aşa!

HANS

Nu face nimica! Eşti aşa... frumoasã!

Mi-aş fi dorit sã am o fatã ca tine. 

MARIA

Asta era problema?

HANS

Nu chiar. Azi noapte am stat pânã

târziu de vorbã cu primarul şi el mi-a

vorbit mai în amãnunt despre tragedia

bunicilor tãi. Am înţeles cã singura

problemã acum este lipsa banilor

pentru a cãuta groapa comuna. Aşa cã m

am înţeles cu el sã finanţez eu aceste

investigatii. Bineînţeles, dacã şi tu

şi mama ta sunteţi de acord, fireste.

Maria se aşeazã pe divan. Îşi scoate o ţigarã cu mâinile

tremurând.

HANS (CONT'D)

Nu ştiam cã fumezi...

(îi oferã un foc)

E vorba doar despre o propunere, nu

trebuie sa-mi raspundeţi imediat. 

As dori sã vã ajut, nu-i vorba de o

sumã mare. Sã nu te simţi jignitã,

dar... mai ştiu cã o viaţã nu se poate

clãdi pe minciuni şi incertitudini.

MARIA

Nu-i vorba de asta! Doar cã nu mã

aşteptam sã... Îţi mulţumesc cã te-ai

gândit sã ne ajuţi... dar trebuie sã o

întreb şi pe mama... deşi asta n-ar fi

trebuit sã fie treaba strãinilor!

HANS

Nici nu este... Mi-e teamã cã noi

suntem mai apropiaţi decât crezi...

MARIA

Ce vrei sã spui?

HANS

Trebuie sã plec! Banii sunt deja în

contul ãsta 

(îi dã o hârtie)

Am lãsat instrucţiuni la bancã, îi

puteţi scoate oricând. Tu sau mama ta.

MARIA

Mulţumesc! Nu ştiu ce sã zic! Ar fi

trebuit sã vorbim...

HANS

Credeam cã v-aţi sãturat de vorbe...

Hans îi sãrutã mâna încet şi iese în grabã.

INT CASA CIUBUC, ZI

Raluca este singurã acasã. S-a decis sã înveţe pentru

examene. Toata masa e plinã de cãrţi, foi de hârtie,

caiete, cursuri de la facultate. E îmbrãcatã într-un

trening frumos, pe cap are un prosop, s-a spãlat pe pãr.

Bea vişinatã dintr-un pahar de apã. Muzicã la casetofon.

Raluca citeşte dintr-un catastif dar se hâţânã în ritmul

muzicii pe scaun. Uşa se deschide şi intrã Maria, destul de

tulburatã.

RALUCA

Bunã, mireaso, stai jos, bea niste

vişinatã şi spune-mi cum a fost o

noapte cu James Bond!

Maria se aşeazã, bea vişinata, un gât puternic direct din

sticlã.

MARIA

Eşti singurã?

RALUCA

Mama e la Metro dupa detergenţi iar

tata la Pandele sã-şi ia votca si

ziarele! Dar ce-i cu tine, arãţi cam

naşpa! Te-a dat gata şampania

franţuzeascã?

MARIA

Azi dimineaţã, când mã spãlam a venit

la mine Hans! Ghici ce mi-a propus?

RALUCA

Cã te ia de nevastã, normal! Ãsta

moare într-un an, doi! Proastã ai fi

sã nu te...

MARIA

Mai rãu! Mi-a zis cã-i gata sã suporte

toate cheltuielile legate de

descoperirea gropii comune unde zace

bunicã-miu! Uite şi contul unde a

bãgat banii... Şi uite şi câţi bani!Ce

zici de asta?

RALUCA

(studiaza uimitã hârtia)

Bãi, câţi bani are fraieru ãsta! Din

douã, una: neamţul ori e lulea dupã

tine, ori e tâmpit sã-şi toace banii

pentru povestea asta nasoalã! Simplu!

Maicã-ta ştie?

MARIA

Nu, eram singurã când a venit. Dacã-i

spun, iar o sã-şi facã iluzii. Hans a

plecat! Nu ştiu ce sã fac! Tu crezi cã

i bine sã-nceapã sãpãturile acuma?

Cine ştie peste ce dãm acolo? S-a dus

liniştea noastrã!

RALUCA

Asta-i plictisealã, nu linişte! Oricum

toţi vorbesc pe la colţuri, mai bine

sã ştim odata adevãrul, m-am sãturat

de suspiciuni!

MARIA

Ce vrei sa spui?

RALUCA

Ştii bine ca taicã-miu este acuzat cã

a ţinut secretã toata istoria asta,

deşi ar şti bine ce s-a întâmplat

atunci, unde se aflã groapa şi cine a

facut parte din plutonul de executie!

MARIA

Pai de unde sã ştie el toate astea? În

52 era doar un puşti!

RALUCA

Dar dupã aia n-a fost el primar atâţia

ani? Nu o chema el pe maicã-ta sã

declare la Miliţie cã e nebunã? Nu

dãdea el interviuri cã la noi n-au

existat deţinuţi politici şi cã Elena

Atudoroaie este manipulatã de

cercurile reacţionare?

MARIA

Prima oarã aud lucrurile astea!

RALUCA

Pãi cine sã-ţi fi spus ţie treburile

astea? Tu erai un îngeraş nevinovat, o

victimã neajutoratã... Mi le-au spus

însa mie, zi de zi, îmi bãgau vrãbii

moarte în ghiozdan cã doar eram

copilul cãpcãunului... Parcã eu...

MARIA

Ralu, pe cuvânt, n-am ştiut toate

astea... Plângi?

RALUCA

Ia banu neamţului ãsta tâmpit şi apucã

te de sãpat! Aflã tu adevãrul, dacã

toţi maimuţoii ãstia nu au reusit în

atâta amar de ani... Poate o sã reuşim

şi noi sã trãim de-adevaratelea...

Fetele se îmbrãţişeazã ca în copilãrie. Muzica de la

casetofon cântã vioi.

EXT BISERICA SATULUI, ZI

Biserica pãrintelui Ioachim Bãlan este pe un deal plin de

livezi. Plouã tare, o ploaie rece de primãvarã, îndesatã.

Un bãrbat în vârstã, acoperit cu saci de plastic, legat cu

sfoarã la brâu, cu picioarele goale în nişte bocanci

scâlciaţi urcã dealul gâfâind mai mult într-o fugã

bezmeticã. Alunecã prin noroi, se ridicã. Copacii sunt

scuturaţi de un vânt puternic.

Bãrbatul ajunge cu greu la uşa bisericii, peste care se

prãbuşeşte lovind-o cu pumnii. Într-un târziu se aud paşi

dincolo de uşã.

IOACHIM 

(O.S.)

Vin acuma... Cine-i acolo?

Uşa masivã se deschide greoi, apare preotul cãruia aproape

îi cade în braţe bãrbatul plouat. Bãrbatul cade în genunchi

şi prinzând mâna preotului, ridicã spre el faţa asprã,

nerasã, udã, cu ochii în lacrimi. Spune cu o voce clarã,

raspicat, aproape zâmbind ca un nebun.

NICU MUTU

Am venit sã mã spovedesc!

IOACHIM

(nu pare surprins)

Te aşteptam. Vino!

Îi face loc sã intre, se uitã bãnuitor pe drum, parcã sã se

asigure cã n-a vazut nimeni scena, apoi închide uşa.

INT ARHIVA, ZI

Tudor închide brusc o uşã, speriat. Descoperim cã este

singur cu Zoltan într-un birou de arhivã, plin de dosare.

Zoltan e nedumerit la o masã, linge nişte hârtii şi se

opreşte cu degetul în gurã.

ZOLTAN

Ce-i, şefu, parcã ai fi vãzut o

fantomã!

TUDOR

În dosarele astea sunt mai multe

fantome decât ţi-ai putea tu

imagina... Noroc cã nu ştii prea bine

româneşte.

ZOLTAN

Ce-ai gãsit?

TUDOR

Uite aici, o notã informativã semnatã

de Bazil... Ce nume conspirativ şi-a

gãsit şi ãsta!... Zice aşa: 

(citeşte de pe o foaie)

Notã informativã cu privire la

zvonurile despre existenţa unei gropi

comune pe raza comunei Rastoaca,

judeţul... asta nu ne intereseazã...

uite aici: ...îngropate în Zona 4 de

securitate a Combinatului Chimic...

Actele de identitate ale cadavrelor au

fost incinerate, la fel şi lista

nominalã a membrilor plutonului de

executie... Cu toate acestea....

blabla... Nicolae Mailat.... Hans

Blocksberg.... Bãi, Zoltan, tu-ţi dai

seama ce e asta?

ZOLTAN

Adicã câmpu ala e cimitir? Uite, acum

imi explic si io de ce a luat-o razna

moşu ãla...

TUDOR

Nu, mã... Adicã da, acolo e într

adevãr o groapã comunã, dar nu asta-i

beleaua...

ZOLTAN

Apãi care sã fie? Nu ţi se pare de

ajuns?

TUDOR

Uite, ma, lista cu plutonul de

executie. Nicolae Mailat... Nu vezi?

ZOLTAN

Ba vãd, da nu întelege. E vreun neam

de-al tau?

TUDOR

E Nicu Mutu, ameţitule! Pe ce lume

trãieşti?

Zoltan are un moment de nedumerire, apoi i se lumineazã

faţa şi începe sa înjure pe ungureşte.....

ZOLTAN

Hai sã-l sãltãm, neamu mã-sii de mut,

îl fac io sã vorbeşte, ungurii nu se

joacã nu chestii de-astea de... de....

TUDOR

Nu pe Nicu Mutu ar trebui sã-l sãltãm

noi... Concentreazã-te, Zoltan, cã te

trimit înapoi la coada vacii, de unde

ai venit....

ZOLTAN

(face un efort vizibil)

Neamţu!

TUDOR

Bravo, Zoltan, ai o primã de la mine.

Hans Blocksberg... Nenorocitu ãsta de

a venit cu ajutoare în Rãstoaca a

comandat plutonul de execuţie... Sper

sã nu fi plecat încã...

Io plec sã-l caut în sat, tu du-te la

Inspectorat şi încearcã sa afli mai

multe despre el. Sã-l dea în consemn

la graniţã. Hai, fugi!

Zoltan nu mai comenteazã, se ridicã şi iese val-vârtej. Se

opreşte o clipã în pragul uşii.

ZOLTAN

Mariska?!?!?!

TUDOR

Maria nu trebuie sã ştie nimic,

deocamdatã!

Zoltan iese, Tudor ramâne singur cu dosarul în mânã. Pe uşã

intrã o funcţionarã

FUNCŢIONARA

Ar trebui sa închidem... Mai aveţi

treabã aici?

TUDOR

Nu.

FUNCŢIONARA

Dosarul... Trebuie sã-l duc la locul

lui...

TUDOR

Da... 

(îi dã dosarul)

Ai dreptate. Sunt lucruri care ar

trebui sa rãmâna la locul lor. 

(iese)

INTERIOR BISERICA SATULUI, SEARA

În faţa altarului, Nicu Mutu şi Hans se privesc în ochi,

faţã în faţã, în timp ce preotul se pregãteşte de slujbã.

În bisericã sunt doar cei trei şi icoanele. De pe pereti,

sfinţii privesc indiferenţi ritualul. Pãrintele Ioachim îi

ignora pe Nicu Mutu şi pe Hans, care se privesc fix, se

înfruntã. Când încep sa vorbeascã, Hans e derutat, Nicu

Mutu rece si sec.

HANS

Ai îmbãtrânit...

NICU MUTU

În schimb dumneavoatrã, domnule

Comandant, aţi rãmas la fel! La fel ca

în ziua aceea...

Flashback-uri din secvenţa execuţiei, cu comandantul Hans

care vomitã, cu soldatul Nicu Mutu care îl ajutã, cu Irina

care se sinucide, cu Nicu Mutu cu copilul în braţe...

HANS

(zâmbeşte strâmb)

Satul ãsta de cãcat a rãmas la fel. Nu

înţeleg de ce m-am întors.

Flash, secvenţa cu mãştile lui Nicu Mutu în cinematograf,

care rostesc un blestem pur românesc, pagân...

NICU MUTU

Chiar nu întelegetâţi? V-au chemat cei

pe care i-ati ucis, domnule

Comandant... V-a chemat Matei,

întotdeauna a fost mai puternic decât

dumneavoastrã!

Flash, mãştile continuã blestemul!

HANS

Nu înţeleg de ce mã urãşti atât de

mult! În fond, tu ai tras, tu i-ai

ucis, nu eu! Tu l-ai ucis pe Matei, nu

eu!

NICU MUTU

Eu am îndeplinit ordinul

dumneavoastrã, domnnule comandant! 

HANS

Şi eu am îndeplinit un ordin, ca şi

tine...

NICU MUTU

Nu-i adevãrat! Cel puţin în cazul lui

Matei, nu e adevãrat. Dumneavoastrã

personal l-aţi trecut în grupul

condamnatilor la moarte. Nimeni nu v-a

ordonat sa-l ucideţi.

HANS

De unde ştii tu toate astea?

NICU MUTU

În schimb dumneavoastra mi-ati ordonat

mie sa trag....

Flash back secvenţa execuţiei,care se deschide din nou pe

cadru larg interior bisericã. Pãrintele Ioachim continuã sa

i ignore pe cei doi, în timp ce îşi continuã pregãtirile

pentru un ritual suspect.

HANS

Oricum, n-am de gând sã mã cert cu

tine, nu de-asta am venit aici.

NICU MUTU

(devine explicit si agresiv)

Am crescut-o singur pe Elena, de când

am rãmas cu ea în braţe în noaptea

aceea...

HANS

Nu l-am ucis eu, tu ai tras. Iar

proasta aia s-a sinucis, nu e vina

mea...

Preotul a terminat pregãtirile. Nicu Mutu lasã capul în jos

şi aşteapta cuminte, resemnat. 

NICU MUTU

Cred cã amândoi suntem vinovaţi. Şi

trebuie sã plãtim pentru asta!

Hans nu întelege ce se întâmplã în jurul lui, anticipeazã

ceva nasol şi vrea sã plece.

HANS

Sunteţi un neam de nebuni! M-a pus

dracul sã mã întorc...

IOACHIM

Nici nu ştii câtã dreptate ai!

Hans este derutat de remarca preotului, apoi înţelege cã i

se pregateşte ceva rãu şi fuge spre ieşirea din bisericã,

dar uşa e încuiatã. Se întoarce şi vede ieşind din altar,

prin uşile împãrãteşti, un interminabil şir de siluete,

îmbrãcate în haine monahale, cu mãştile lui Nicu Mutu pe

faţã! Legiunea urmeazã ordinele preotului Ioachim, care

mormãie o liturgie neinteligibilã. Trec pe lângã Nicu Mutu

care cade secerat la pâmânt când este atins de unul dintre

cãlugãri, camera se apropie din unghi subiectul de Hans,

din ce în ce mai îngrozit, muzica apocalipticã, cut to

black!

EXTERIOR CÂMP, DIMINEATA

Cati şi Nelu se chinuie zgomotos sã se urce într-un

excavator. Cadrul se lãrgeşte şi descoperim cã pe câmp s-a

adunat toatã suflarea satului, în jurul unor utilaje de

sãpat. Perimetrul este înconjurat cu banda galbenã pe care

scrie: POLITIA, NU TRECEŢI! Tudor Barbu şi Zoltan sunt

singurii din interiorul perimetrului, în afara de Cati si

Nelu care trag de manete si apasa pe butoane.

ZOLTAN

(descumpanit)

Sefu, parcã nici la ajutoare n-a fost

atâta lume! Dacã se înfurie ãştia am

belit-o!

TUDOR

Nu se înfurie... De ce sã se înfurie?

ZOLTAN

Pãi, cine ştie ce dracu zace sub

gunoaiele astea...

TUDOR

Eh... Îi doare-n cur... Atâta vreme

cât nu îi pui sa scoata bani din

buzunar, li se rupe... O sã-îi mai ia

ceva vreme pânã sã înţelegi esenţa

sufletului românesc...

ZOLTAN

(dupã un moment de tãcere)

Aşa-i! Mintea me nu poate pricepe... 

Ai vãzut cã acolo e rãscolit pãmântu?

O fi umblat cineva înaintea noastrã?

TUDOR

Am vãzut! Habar n-am... Oricum, acolo

începem sãpãturile

ZOLTAN

Ca tot aţi pomenit de sãpãturi... Noi

ce aşteptam?

TUDOR

Nu stiu... A, ba da.... Uite-o pe

Maria...

Tudor ridicã banda galbenã pentru a le face loc Mariei şi

Elenei sã treacã. Cele douã femei sunt îmbrãcate în negru,

dar au feţele relaxate.

TUDOR (CONT'D)

Bunã ziua! Adicã îmi pare rãu...

Adicã... Scuzaţi-mã, nu ştiu...

ELENA

Bunã ziua, Tudor. Aţi început?

TUDOR

Nu! Vã aşteptam!

MARIA

Pânã la urmã, cine a plãtit pentru

toate astea?

TUDOR

Sunt din bugetul poliţiei. Procurorii

au aprobat dosarul de cercetare, aşa

cã e pe banii statului.

Conversaţia e întreruptã de sosirea în trombã a unei echipe

de televiziune, cu echipament de transmisie prin satelit. E

şi primarul cu ei.

ZOLTAN

Şefu, ne dã la televizor!

TUDOR

Bãga-mi-aş... Scuze! 

(tare)

Hai, la treabã. Bãi, ãştia micii, daţi

vã jos de-acolo cã vã loviţi... Hai,

începem de-acolo!

Utilajele pleacã spre locul identificat mai devreme, Cati

şi Nelu se agitã pe lânga reporterul PROTV, vor sã aparã şi

ei în cadru. Secvenţa se continuã cu transmisia în direct,

în buletinul de stiri. Cu Nelu şi Cati agitându-se în

planul secund

CÃTÃLIN RADU TÃNASE

Bunã ziua, Andreea, bunã ziua

doamnelor şi domnilor, mã aflu aici,

la marginea comunei Rãstoaca, unde

forţe impresionante de poliţie şi

jandarmi au început de câteva minute

una dintre cele mai controverstate

acţiuni de dupã revoluţie, în urma

cãreia vom avea, poate, prima dovadã

concretã a asasinatelor comise de

regimul comunist. Se pare cã munţii de

gunoaie din spatele meu ascund o

groapã comunã, în care s-ar afla, cel

puţin aşa susţin localnicii,

rãmãşiţele pãmânteşti ale dizidenţilor

ucişi cu sânge rece de ofiţeri ai

securitãtii...

INTERIOR CÂRCIUMA, ZI

Pe ultimele vorbe ale reporterului cadrul se lãrgeşte şi

vedem imaginea în televizorul din cârciumã. Reporterul

continuã sa batã câmpii în direct, în timp ce noi îi vedem

pe Ciupalã, pe Gicã şi pe Cârciumar, care se holbeazã la

ecran, cu sticlele de bere în mâini, în vreme ce baba surdã

face curat cu mopul. Cei trei bãrbaţi par absorbiţi de ce

se întâmplã la televizor. Sunt întrerupţi brusc de baba

care, cu o mişcare bruscã a mopului, scoate televizorul din

prizã. Bãrbaţii izbucnesc în strigãte.

CÂRCIUMARUL

Fããã! Ce-ai avut cu televizorul, fire

ai a....

BABA

Am avut şi deterget, uite aici, uite

cum face spume.... 

(agitã mopul în gãleatã)

CÂRCIUMARUL

Du-te cu spumele tale cu tot! Du-te,

sã nu te mai vãd!

GICÃ

Lasã, bã, baba, n-o mai înjura şi bagã

ãla înapoi în prizã, sã vedem ce dracu

se întâmplã acolo...

BABA

Da dupã ce termin îmi dai berea aia,

nu-i aşa?

CÂRCIUMARUL

Ţi-o torn io pe gât, cu tot cu sticlã,

daca nu te dai naibii la o parte...

BABA

Da acu de ce mã înjuri?

GICÃ

Uite a naibii babã, zicea cã nu

aude...

CIUPALÃ

Aude numa ce-i convine, nu ştiai?

GICÃ

Lasa, bã, baba, şi bagã teveu în

prizã, cã se terminã ştirili.

CÂRCIUMARUL

Pãi uite, l-am bãgat da nu mai

merge... 

(cãtre babã)

Ce i-ai fãcut, fã, acu l-ai stricat!

Ar trebui sa te pun sã cumperi altu.

BABA

Ba sã te duci tu dracu cu beutura ta,

zgârcitu pamântului, cã pentru o bere

faci atâta scanda.... 

(iese bombãnind)

CIUPALÃ

Vezi, bã, ca l-ai bagat în priza aia

stricatã.

Cârciumarul îşi recunoaste greşeala şi schimbã priza.

Televizorul merge din nou, dar sunt deja alte stiri....

GICÃ

Hai sã bem, dã-le dracu de ştiri!

Auzi, de unde o fi scos-o ãla cã

"toata suflarea comunei" susţine cã

acolo e groapã comunã? Elena o fi

suflarea comunei?

TV

(final de ştire)

... Aşadar, dacã vreţi sã aflaţi care

sunt costurile ascunse ale unui credit

de nevoi personale, întrebaţi

funcţionarul bãncii care este dobânda

efectiva anualã. 

ANDREEA ESCA

Rãsturnare de situaţie la Rãstoaca! Se

pare cã lucrãrile de excavare în

cãutarea unei presupuse gropi comune

pline de victimele dictaturii

comuniste s-au oprit neaşteptat de

repede. Revenim la trimisul nostru

special, Cãtãlin Radu Tãnase. Bunã

ziua din nou, Cãtãlin. Ce se întâmpla

acolo? 

CATALIN RADU TANASE

Andreea, se pare cã aici au avut loc

nişte crime, dar nu în perioada

comunistã, ci în urma cu câteva zile.

Excavatorul a descoperit doua cadavre,

aşezate ciudat, unul în faţa

celuilalt, proaspete, dacã îmi permiţi

exprimarea. Şeful de post din

Rãstoaca, domnul Tudor Barbu, a

întrerupt lucrarile şi a cerut

ajutorul unei echipe de criminalişti

de la Bucureşti. Perimetrul a fost

izolat....

Pe ecranul televizorului se vede transmisiunea în direct,

camera se apropie de locul excavat unde se vad cadavrele

lui Nicu Mutu si al lui Hans, asezati în poziţii de foetus,

unul cu faţa la celãlalt, şi amândoi par cã se roagã. Sunt

îmbracaţi în pelerine negre şi în jurul lor, pe jumãtate

îngropate în pãmânt, trei dintre mãştile din sala

cinematografului sãtesc. Reporterul nu mai vorbeşte, dar în

cadru intrã Elena plângând, aruncându-se deasupra

cadavrului lui Nicu Mutu. Se aude plânsetul Elenei.

INT CAMIN CULTURAL, ZI

Primarul vorbeşte de la tribuna improvizatã, într-un décor

electoral.

PRIMARUL

.... asa cã, vedeţi şi dumneavoastrã,

partidul meu s-a ţinut de cuvânt. Eu

personal m-am ţinut de cuvânt şi, cu

eforturile noastre, comune, am reuşit

sã intram în Europa ca cetãţeni cu

drepturi depline. Ce-a fost mai greu,

a trecut... ce e si mai greu abia acum

începe, daca-mi permiteţi o glumã

nevinovatã... Hahahaha...

Abia acum vedem ca sala e aproape goalã. Într-un colţ

dormiteaza baba surdã care interpreteazã greşit "gluma"

primarului şi se porneşte sã aplaude frenetic... Gicã,

Ciupalã şi Cârciumarul stau în colţuri diferite,

plictisiţi. Se plictiseşte şi Zoltan care dormiteazã

sprijinit de un perete.

BABA

Bravoooo.... Bravooooo.... Acu pot sã

strâng?

PRIMARUL

(printre dinţi)

Strânge, du-te dracu cu cârpele tale

cu tot!

GICÃ

Auzi, bre? Da dacã te votez, mie ce-mi

iese? Adica mie, personal, ce-mi iese?

CIUPALÃ

Îţi ies ochii!

PRIMARUL

Pãi tu ce ai vrea sã-ţi iasa, nea

Gicã?

CÂRCIUMARUL

Vrea bani, dom primar, zici cã eşti

dãştept şi nu pricepi nici mãcar atâta

lucru!

PRIMARUL

O sã ai bani, Nea Gicã, atunci când o

sã munceşti mai mult şi o sã stai mai

puţin prin cârciumi.

GICÃ

Greşit, dom primar! Daca stau io mai

puţin în cârciumã la Pandele, atunci o

sa dea el faliment şi statul tot nu

scapã de clasa defavorizatã. Pleacã

unu, vine altu, cum ar veni!

CIUPALÃ

Numãrul celor rupţi în cur rãmâne

constant!

Toti aplaudã cugetarea axiomaticã a ţiganului.

CÂRCIUMARUL

Bravo, Ciupalã, de când ai intrat cu

ţiganii tãi în Europa, ai devenit

brusc mai dãstept. Haideţi, bã, sã-l

alegem pe Ciupalã primar!

PRIMARUL

Domnilor, domnilor, vã rog, avem aici

o discuţie serioasã!

GICÃ

Adicã ce, dom primar, ce, un ţigan nu

poate şi el sã cantideze?

CIUPALÃ

Candideze!

GICÃ

Uite, e mai deştept chiar şi decât

mine... Ce-i rãu în asta? Jos

rasismul!

Mica adunare începe sa strige Jos Rasismul, balamucul este

întrerupt de intrarea lui Tudor Barbu

TUDOR

Sa trãiţi dom primar, am venit sã-l

iau pe Zoltan. Mai aveţi nevoie de el?

Primarul face semn ca nu.

CÂRCIUMARUL

Da pe noi nu ne întrebi? Ce, doar

primarul hotãrãşte aici? Degeaba am

intrat în Europa, cã poliţiştii tot

miliţieini au rãmas...

TUDOR

Nu chiar. Uite, ai aici o invitaţie la

secţie pentru mâine dimineaţã.

CÂRCIUMARUL

Da ce-am fãcut?

TUDOR

Trebuie sã explici de ce l-ai

ameninţat telefonic pe domnul primar.

L-ai sunat şi i-ai spus cã-i dai foc

la casa, am primit lista apelurilor de

la compania de telefonie mobilã.

PRIMARUL

Deci tu erai, nenorocitule, cum îţi

permiţi sã-mi ameninţi familia... o sa

înfunzi puşcãria.

În balamucul general, Tudor îi face un semn discret lui

Zoltan şi ies amândoi neobservaţi.

EXT CAMIN CULTURAL, ZI

ZOLTAN

S-a întâmplat ceva, sefu?

TUDOR

Dã-i naibii cu alegerile lor! A

acceptat!

ZOLTAN

Ceeeee? Istenem... am belit-o...

TUDOR

Hai, curaj, e în maşinã, te

aşteaptã...

ZOLTAN

Unde mergem?

TUDOR

În Bucuresti. La un concert Paraziţii.

Ai auzit de ei?

ZOLTAN

Oi,oi,oi... Ce mã fac...

TUDOR

Hai, bã, ce naiba, n-ai mai ieşit cu o

fatã pâna acum? Hai, baftã, trci în

maşinã!

În Dacia lui Tudor, în faţã, în dreapta e Maria, care îl

sãruta pe Tudor când intra în maşinã. În spate, Raluca îl

aşteaptã pe Zoltan care pare paralizat.

RALUCA

Tudore, ce naiba are ãsta? Ce i-ai

spus de mine?

TUDOR

Nimic din ce nu trebuie sã ştie! Hai,

mã, Zoli, intri sau ce naiba faci?

Zoltan se urcã în maşinã şi se ghemuieşte într-un colţ. Cei

patru tineri pleacã veseli spre Bucureşti la concert, la

casetofonul Daciei cântã Paraziţii... În spate, Raluca se

dã la Zoltan.

RALUCA

Auzi, cum spui în ungureste "vreau sa

fac sex cu tine pe bancheta din

spate"? Vreau sã te aud.

Tinerii râd în drum spre Bucureşti, când trec cu maşina pe

lângã câmpul de gunoaie. Maria îi face semn mamei sale,

care se duce spre câmp cu un coş plin de colivã, vin şi

lumânãri, apoi îşi continuã drumul.

EXT CÂMP GLINA

Elena priveşte puţin în urma maşinii, apoi se duce spre

coliba moşului nebun. Cati si Nelu îi ies în întâmpinare,

iar ea le împarte bunãtãţile din coş. Nelu şi-a construit o

nouã bicicletã zburãtoare, Cati îl împinge de la spate sã

decoleze... Se reia practic scena de început, doar cã acum

se termina totul pe discul solar....

SFâRşIT
http://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2017/02/visinescu.pnghttp://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2017/02/visinescu-150x150.pngdan musetoiuBlestemul (scenariu)blestemul,comunisti,film,groapa comuna,romania,scenariu
EXT CÂMP, ZI Primãvarã cu pamânt reavãn, plin de gunoaie ce fumegã. Un grup de copii se agitã în jurul unei biciclete vechi. Pe vehiculul hodorogit încalecã un bãiat de vreo 12-14 ani. Are legate de el şi de biciclu mai multe umbrele vechi cu coaste lipsã. Are aerul solemn şi încordat al unui...