Multe se scriu şi se spun în aceste ore pe marginea succesului lui Macron. Am citit de m-am plictisit şi am ajuns la câteva concluzii împrăştiate mai ales prin presa neeuropeană. Macron a câştigat pentru că:

1. Macron nu a folosit terorismul ca temă de campanie. Nu a spus că ştie cum să oprească atacurile teroriste, nu s-a fotografiat alături de soldaţi, nu a sugerat prin nimic o soluţie militară. A vorbit despre soluţii economice, de genul luptei împotriva şomajului din suburbiile Parisului. Ba chiar a spus că atacurile teroriste sunt ca accidentele rutiere: vor continua să se întâmple, dar asta nu va afecta funcţionarea statului. În comparaţie cu Macron, pe această temă, Le Pen a fost isterică toată campania. Oricum, în lista de preocupări a francezilor, atacurile teroriste ocupă abia locul 5, puţin în faţa protecţiei mediului. Pe primul loc este şomajul.

2. Macron nu s-a ferit în timpul campaniei să vorbească alegătorilor despre programul său cu argumente economice complexe, greu de înţeles de majoritatea votanţilor. Mai pe româneşte, i s-a rupt că poate pierde electoratul populist şi insuficient educat, care l-ar fi acuzat de aroganţă. Macron a făcut un pariu riscant şi a câştigat în faţa limbajului direct, „din popor pentru popor” al Marinei Le Pen. Femeia a fost într-adevăr mai simpatică, dar acesta nu a fost un motiv determinant în optiunile de vot. Le Pen ar fi câştigat doar un concurs de popularitate, nu şi alegerile prezidenţiale.

3. Noua politică a Franţei (şi acesta ar cam trebui să fie un exemplu pentru restul Europei) trebuie să fie nouă. Nouă, adică fără vechituri. Le Pen, la fel ca tatăl ei, a condus o campanie negativă, înfruntând politicienii, elitele, jurnaliştii, instanţele. I-a fost uşor cu Francois Fillon şi Jean-Luc Melenchon care acumulaseră deja eşecuri în cariera lor politică, dar i-a fost imposibil să-l învingă pe Macron, 39 de ani, prea tânăr ca să-l asocieze sistemului politic vechi al Franţei. Zic unii că Le Pen a fost pedepsită pentru politica tatălui ei, după cum Hillary Clinton a fost sancţionată pentru politica dusă de soţul ei.

4. Dezbaterea finală: Macron a lăsat-o pe Marine Le Pen să-l atace, să-l batjocorească, să-l pună în situaţii jenante şi să-l tachineze timp de două ore şi 10 minute, timp în care francezii – da, francezii sunt deosebiţi 🙂 – au văzut o femeie vulgară, confuză şi copilăroasă care nu şi-a prezentat propriul program ci l-a atăcat pe al adversarului într-o manieră ofensivă şi personală.

Habar n-am cât a pariat Vlad pe eşecul lui Macron în faţa protejatei Le Pen, dar a pariat prost. Cineva ar trebui să-i spună că, după cum Europa nu înţelege ce se întâmplă în Rusia, nici Rusia nu înţelege ce se întâmplă în Europa.

http://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2017/05/macron.jpghttp://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2017/05/macron-150x150.jpgdan musetoiuRevista preseiemmanuel macron,france,marine le pen,president
Multe se scriu şi se spun în aceste ore pe marginea succesului lui Macron. Am citit de m-am plictisit şi am ajuns la câteva concluzii împrăştiate mai ales prin presa neeuropeană. Macron a câştigat pentru că: 1. Macron nu a folosit terorismul ca temă de campanie. Nu a spus că...