Nu ştiu vreun politician care să fi visat la conceptul de „graniţă deschisă” înainte de sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Abia după terminarea conflagraţiei mondiale şi conştientizarea dimensiunilor Holocaustului, ideea de „graniţă deschisă” a apărut în contextul în care toată lumea căuta răspunsuri concrete la întrebarea: ce trebuie să facem ca aşa ceva să nu se repete?

Pentru a răspunde la această întrebare, au fost investigate motivele pentru care, în ciuda proporţiilor biblice ale Holocaustului, evreii au supravieţuit.

Descoperirile i-au şocat deopotrivă pe politicieni şi pe ideologii lor: evreii au supravieţuit pentru că au avut unde să fugă. Fie în Uniunea Sovietică, fie în Statele Unite, fie în Palestina administrată de britanici… Dacă aceste ţări le-ar fi închis uşa în nas, cel mai probabil am fi vorbit azi de succesul „soluţiei finale”.

Evreii au fost salvaţi nu de armata aliată, nici de armata roşie – armate care au câştigat Războiul – ci de o gaură făcută intenţionat în gardul de sârmă ghimpată de naţiuni care au intuit tragedia evreiască.

Până azi, deschiderea graniţelor pentru refugiaţi rămâne cea mai eficientă soluţie de prevenire a unui nou Holocaust.

Nimeni nu poate garanta că, în lume, nu apar lideri politici bizari care purced la exterminarea unor întregi populaţii, pe criterii religioase, sau de rasă, sau mai ştiu eu ce.

Şi nu, nu, asta nu se întâmplă doar în teritoriile controlate acum de ISIS, cu minoritatea creştină, sau cu minoritatea yazidi. Noi tot uităm de epurarea etnică din Yugoslavia lui Miloşevici, de gropile comune pline de musulmani bosniaci sacrificaţi pe altarul unei Mari şi 100% Ortodoxe Serbii…

Uităm de resurecţia ideilor despre statele-naţiuni şi revenirea la retorica unui naţionalism religios de ev mediu.

Niciun stat nu are o armată suficient de puternică care să-şi apere toţi cetăţenii de proprii lideri. Dacă nu mă credeţi, mai daţi check-in pe la Erdogan pe-acasă. Sau pe la Putin. Sau pe la Kim Jung.

De-aia cred că trebuie să lăsăm neastupate găurile din gardul de sârmă ghimpată. Vom salva vieţi.

Să-i lăsăm pe Orban cu ale lui, pe Le Pen cu ale ei…

Cum spuneam, lideri politici bizari vor continua să apară. Şi la alţii, şi la noi.

Important e să rămânem oameni şi, dacă putem salva o viaţă, să o facem.

Şi să nu confundăm niciodată „armata de refugiaţi” cu o armată de invazie.

Altminteri, vom deveni părtaşi la Holocausturile secolului 21.

http://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2017/05/refugiati-sirieni.jpghttp://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2017/05/refugiati-sirieni-150x150.jpgdan musetoiuOff topicholocaust,refugiati
Nu ştiu vreun politician care să fi visat la conceptul de „graniţă deschisă” înainte de sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Abia după terminarea conflagraţiei mondiale şi conştientizarea dimensiunilor Holocaustului, ideea de „graniţă deschisă” a apărut în contextul în care toată lumea căuta răspunsuri concrete la întrebarea: ce trebuie...