Alea de la suprafaţă, of course. Ce e sub calota glaciară, e o altă poveste: nu poate fi fotografiat, dar poate fi imaginat. O să vă arăt puţin mai încolo câteva simulări.

Să începem însă cu miza geopolitică: încălzirea globală şi topirea unor suprafeţe din ce în ce mai mari din calota Polului Nord este o veste tristă pentru ecologişti şi urşii polari, dar o imensă oportunitate comercială şi militară pentru naţiunile care-şi revendică drepturile dincolo de Cercul Polar. Vorbim de rute maritime noi de transport, mai eficiente decât cele clasice, prin zone pe care fiecare naţiune adiacentă Oceanului Arctic şi le doreşte exclusive.

Naţiunile astea sunt grupate într-o organizaţie înfiinţată în 1996 care se numeşte Arctic Council: Canada, Danemarca (prin posesiunea sa autonomă Groenlanda), Norvegia, Rusia, Statele Unite, Finlanda, Suedia şi Islanda. Consiliul Arctic are ca scop co-operarea, co-ordonarea, şi alte co-, şi exclude explicit orice vector militar sau de securitate. Aici fiecare face ce-l taie capul.

Rutele noi de trasnport devenite practicabile comercial datorită (sau din cauza) încălzirii globale le vedeţi în harta de mai jos:

Ruşii au fost primii care au abordat problema (cum altfel?) pieptiş. Au înţeles că, în situaţia lor, prezenţa pro-activă în Arctica nu este hamletiană, de genul „to be or not to be”, ci mercantilă: „use it or loose it”. Pe româneşte, au înţeles că fie îşi folosesc teritoriile şi resursele din zona arctică, fie le vor pierde. Teritoriile şi resursele.

Aşa că s-au pus pe treabă şi au securizat zona. Nu se vede pe Google Earth, dar asta nu înseamnă că nu se vede. În urmă cu mai puţin de o lună, lucrurile stăteau cam aşa:

La baza navală a Flotei Nordului, Severomorsk:

CGN înseamnă „Guided Missle Cruiser”, DDGs înseamnă „Guided Missle Distroyers”, SSN e un submarin de atac.

Puţin mai la nord de Severomorsk vedem alte drăcii:

SSBN înseamnă submarin nuclear dotat cu rachete balistice, SSNs înseamnă submarin de atac.

Buuuun, acum că ne-am făcut cât de cât o idee despre device-urile care sperie urşii polari prin Arctica, cred că e util să spunem că asta nu e tot. Întreaga zonă pare a fi afectată de un adevărat „boom imobiliar”, după cum se poate vedea mai jos:

Ceea ce vedeţi este baza aeriană Nagurskoye din arhipelagul Franz Iosef: şantier în toată regula!

Chiar şi bazele mai vechi au intrat într-un amplu program de reabilitare şi extindere, cum este baza aeriană din Severomorsk.

Cum spuneam şi la început, asta e ce se vede. Sau, mă rog, o parte din ceea ce se vede. Dar mai există şi ceva ce doar ne putem imagina. Şi-au imaginat mai mulţi pornind de la singurul indiciu public al ruşilor legat de activitatea lor de sub calota glaciară, şi anume construcţia unei staţii seismice. Mai jos, rodul imaginaţiei:

sau

sau cea mai credibilă, de la Jane’s

Uite cum încălzirea globală poate provoca fiori reci pe şira spinării chiar dacă nu eşti ecologist!

http://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2017/08/poza-2-1024x852.pnghttp://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2017/08/poza-2-150x150.pngdan musetoiuOnlineRevista preseiarctica,baze militare,incalzire globala,rusia
Alea de la suprafaţă, of course. Ce e sub calota glaciară, e o altă poveste: nu poate fi fotografiat, dar poate fi imaginat. O să vă arăt puţin mai încolo câteva simulări. Să începem însă cu miza geopolitică: încălzirea globală şi topirea unor suprafeţe din ce în ce mai mari...