Tu chiar crezi că Pământul pe care calci, Terra, a rămas la fel după ce s-a scurs în el sângele lui Iisus?” Întrebarea lui Ioan Buduca, venită în urmă cu vreo trei ani, mi-a venit ca o măciucă în cap; niciodată nu-mi pusesem problema în termenii ăştia.

Eram la „33” – o cârciumă care se numeşte altfel, dar căreia i se spune „33” pentru că e fix în staţia autobuzului 133, pe la Romană. Preţurile sunt mici, mâncarea e „românească” iar clienţii sunt aceiaşi cu ai Muzeului Scriitorilor, bodegă închisă cu tot cu muzeu după ce clădirea a fost retrocedată foştilor proprietari.

Întrebarea a venit într-o discuţie despre Rudolf Steiner, un filozof (acum l-aş numi profet) despre care ştiam doar lucruri vagi. Îl descoperisem probabil la vârsta nepotrivită într-un context şi mai nepotrivit. Despre Antroposofie, cam tot la fel: abia îmi aminteam vag cu ce se ocupă şi eram reticent din principiu.

Însă argumentele lui Buduca m-au convins să citesc. Întâi cărţile lui despre Rudolf Steiner, apoi cât s-a tradus din Rudolf Steiner şi Sergej Prokofieff. Şi, cum se spune, s-a aprins lumina!

Pot spune cu oarecare certitudine că Ioan Buduca este unul dintre cei mai importanţi „critici” ai lui Rudolf Steiner din lume, şi cu certidutine din România. „Steinerian”? Nu ştiu dacă exista cuvântul, dar lui Buduca i se potriveşte. Antroposof? Nu cred.

Steiner (iar după el Prokofieff, iar după el… cine?) sunt ultimii profeţi care se încăpăţânează să urle, în pustiul vremurilor moderne, ceea ce ştiam de pe vremea lui Pitagora şi ni s-a împlinit pe Golgota. Iar Buduca ne explică, răbdător, carte după carte, despre ce e vorba.

Vă dau doar atât:

Acum ne aflăm în faţa unei noi epoci a imaginaţiei. Am mai fost într-o astfel de epocă, înainte de consolidarea gândirii raţionale prin greci şi prin scolastică. Acum, însă, ne vom afla pentru întâia oară în faţa unei epoci a imaginaţiei care se va putea fundamenta în gândirea raţională. Temeinicia ştiinţifică şi zborul imaginaţiei caută, acum, să facă o casă bună împreună”.

Cum?

Răspunsul, absolut fabulos, este în „Principiul antropic” , editura Tracus Arte 2012 şi “”Misterii” , editura Charmides 2013.

Pe mine, cel puţin, m-au convins că Pământul pe care calc s-a schimbat după ce sângele Lui s-a scurs în ţărână.

http://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2017/06/buduca-6.jpghttp://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2017/06/buduca-6-150x150.jpgdan musetoiuCărţiioan buduca,misterii,principiul antropic
“Tu chiar crezi că Pământul pe care calci, Terra, a rămas la fel după ce s-a scurs în el sângele lui Iisus?” Întrebarea lui Ioan Buduca, venită în urmă cu vreo trei ani, mi-a venit ca o măciucă în cap; niciodată nu-mi pusesem problema în termenii ăştia. Eram la...