Din două, una: fie Năstase e un geniu politic, și a reușit cum-necum să reconstruiască rețeaua de ”baroni” ai partidului – ”influenceri” fără de care nimic nu mișcă-n front pe plaiurile mioritice – fie Năstase a intrat într-un proces de ”training” coordonat, pentru un rol ce urmează a fi dezvăluit la momentul oportun.

Deocamdată noi vedem cum PSD – Dragnea e în tot și în toate, după chipul și asemănarea PSD – Năstase. Câteodată, cu aceiași oameni, mereu cu aceleași metode, urmând același model.

Cum e cazul lui Vlase.

Cine e Vlase? Aflați AICI (https://www.newsweek.ro/investigatii/rafo-calul-troian-al-mafiei-ruse). Cum a ajuns Iohannis să-l pună șef a SIE? Probabil n-a avut încotro. Vorbim despre asta mai încolo.

Cum a ajuns modelul Năstase, din nou, la putere în România? Ca să nu zic Năstase himself?

Răspunsul cred că e simplu și dureros. Urmează o poveste!

În primul rând, să ne amintim ”căderea” lui Năstase. Nu degeaba a încercat atunci să-și pună capăt zilelor, pentru că nu era vorba doar de orgoliul unei ”căderi de sus”, ci de semnificațiile acestei căderi. Pentru Năstase, condamnarea a însemnat confirmarea că ”licuricii” occidentali îi vor pielea pe băț și nu-i interesează nicio negociere, pentru că, acum, aveau puterea. Orice se poate spune despre americani, mai puțin că se comportă civilizat cu ”dușmanul de clasă”, real sau inventat. Năstase nu s-a speriat de anii de pușcărie care-l așteptau (și peste care a trecut ok), ci de perspectiva de a rămâne până la sfârșitul zilelor ”dușmanul nr. 1” al structurilor de forță americane care, pe atunci, incepeau să-și ”intre în pâine” în România, credeau ele că pe termen foarte lung. 

Au ales ca partener de discuție (deh, așa sunt americanii) SRI-ul – niște băieți civilizați care, vorba unui prieten, știau să folosească furculița și cuțitul la restaurant, băieți care le-au dat cam tot ce au cerut. La schimb, ai noștri cu ochi albaștri au cerut doar ”mici schimbări legislative” care să le facă viața mai ușoară și, aparent, mai legală – protocoalele (secrete) cu Justiția. Și li s-au dat.

Și le-au folosit. Abuziv. Făcând propriile jocuri, în propria ogradă, având doar grija ca licuriciul să primească marfă de calitate: atâta timp cât noii stăpâni ai României erau ghiftuiți cu intelligence de calitate (mai ales pe relația Rusia și lumea arabă), câtă vreme CIA putea să deschidă beciuri de tortură în continuare la București, toată lumea era fericită, în frunte cu Lixăndroiu.

Nefericiți au fost ăștia de la SIE, ignorați total de americani, rămași ”orfani” pentru a doua oară în doar două decenii.

Prima oară a fost în 1990. Atunci când majoritatea agenților, atât din Vest cât și din Est, au fost lăsați în beznă, fără bani, fără contacte, (și contracte) sub amenințarea iminentă a unei deconspirări pe care ar fi plătit-o cu viața. 

Apropos de asta, ar fi fost interesant daca Zoso sau Kapra sau alt blogger chemat de SIE să-i facă PR, ar fi avut inspirația să ceară amănunte despre acea perioadă. Îndemnul lor către tineri să se facă spioni (români) ar fi fost, probabil, mai nuanțat.

SIE, vreo două decenii mai târziu, și-a luat-o din nou în freză, atunci când americanii au considerat  că SRI-ul e mai de încredere. Pur și simplu, un alt paradox specific românesc: părea să nu mai aibă nimeni nevoie de ei! SIE, după chipul și asemănarea lui Predoiu, părea un pensionar mort, ținut în geam ca să păcălească poștașul să aducă pensia și luna următoare. Sau să sperie hoții, că e cineva acasă.

De data asta, SIE n-a mai stat spectator ca-n anii 90, ci a jucat, lăsâd externul în planul 2 și concentrându-se pe intern. Oarecum logic: nu poți face performanță în afară atâta timp cât acasă există cineva care-ți tot trage covorul de sub picioare. 

Așa că ambasadele României în străinătate au devenit dintr-o dată relevante în votul diasporei. Iar ”diaspora” a devenit un actor important în războaiele politice interne.

Iar Predoiu a început să se joace, precum pisica cu șoarecii, cu directorii SIE băgați pe gât de politicienii vremii. Și părea că remiza este singura soluție, mai ales că-l avea pe Ponta ditai premierul.

Doar că Predoiu a luat un șut în cur echivalent cu un pas înainte: Colectiv!

N-am să mă hazardez în scenarii, au făcut-o alții mai informați ca mine. Care au tras concluzia că episodul Colectiv, (nu neapărat incendiul, ci felul în care a fost ”fructificat”) petrecut într-un moment de gâlceavă politică fără nicio miză reală, a fost semnul folosirii de către SRI a ”armei nucleare”, o armă care se folosește doar în cazuri-limită (războaie, revoluții și alte finețuri, atunci când serviciile sunt abilitate legal să facă măgării în spiritul salvării națiunii). A fost un semn că lucrurile scăpaseră total de sub control, că la butoane ajunseseră niște iresponsabili.

Efectul a fost o hotărâre a Curții Constituționale, care i-a trimis pe SRI-iști înapoi în cazărmi, prin martie 2016. Credeți sau nu, fapt este că s-au întors. Oarecum țâfnoși, de atunci s-au remarcat doar prin non-combat.

Rezultatul, însă, e că americanii s-au văzut fără partener de discuție în mirobolanta Românie. 

Vinovat a fost găsit Klemm, deși omul n-are altă vină decât că n-a înțeles nimic din România, lucru obișnuit pentru un american.

Oricum, ideea e că din martie 2016 incoace, pe fondul retragerii SRI din măgăriile politice, americanii s-au trezit seduși și abandonați, privind de pe margine ascensiunea lină a SIE la panoul cu butoane. 

Butoane controlate acum de Năstase himself, sau măcar de baronii, conții și cavalerii săi din cetatea Bacăului, un Năstase întors din morți pe cai mari.

Care Năstase n-a uitat și n-a iertat. 

Un Năstase pe care, culmea, îl sprijină acum și Rusia lui Putin. Practic, e singurul personaj relevant din România cu care Rusia discută.

Cam ăsta e peisajul azi, la instalarea lui Vlase, un produs marca Năstase.

Nici măcar nu zic că e de bine sau de rău, pentru că habar n-am.

Ce știu sigur e că americanii se vor intoarce, iar dacă vor găsi locul ocupat, vor face ce știu ei mai bine.

Sper măcar să putem călători în continuare în Canada fără vize!

http://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2018/07/nastase.jpghttp://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2018/07/nastase-150x150.jpgdan musetoiuRevista preseiadrian nastase,gabriel vlase,predoiu,psd,sie
  Din două, una: fie Năstase e un geniu politic, și a reușit cum-necum să reconstruiască rețeaua de ”baroni” ai partidului - ”influenceri” fără de care nimic nu mișcă-n front pe plaiurile mioritice - fie Năstase a intrat într-un proces de ”training” coordonat, pentru un rol ce urmează a fi...