Evoluţiile „nucleare” ale Coreii de Nord trădează un joc global extrem de complicat. SUA, Rusia şi China, deşi aparent se pun de acord că dementul ăsta de Kim trebuie oprit, fac în spatele scenei jocuri murdare. Spun asta gândindu-mă la întrebările rămase fără răspuns.

1. Nimeni nu e în stare să explice credibil viteza cu care a avansat programul nuclear al Phenianului. Ştiu că e dictatură, ştiu că dictatorul face execuţii cu tunul ca să-şi convingă supuşii să fie mai loiali şi mai performanţi, dar toate astea nu explică evoluţia tehnologică asimptotică a programului nuclear/balistic. Nu explică lipsa eşecurilor din acest program, deşi, oficial, specialiştii sunt pregătiţi exclusiv în şcolile nord-coreene, bănuiesc prea puţin performante în furnizarea de specialişti, mulţi şi toţi de top, şi în domeniul tehnologiilor nucleare, şi în domeniul rachetelor balistice. E, pur şi simplu, prea mult.

Ultima fotografie, de azi-dimineaţă, cu Kim inspectând un presupus (dar credibil) dispozitiv termonuclear miniaturizat (o bombă cu hidrogen), numai bun să fie instalat pe rachete balistice intercontinentale de care Phenianul dispune deja, e o premieră tehnologică pe care nici măcar SUA sau Rusia n-o stăpânesc în totalitate.

Aşadar, care ar putea fi explicaţia miracolului tehnologic al Phenianului?

Pot fi mai multe.

Cea mai evidentă este că nord-coreenii au fost asistaţi de o putere cu expertiză în domeniul nuclear. Adică au avut parte de un transfer de tehnologii nucleare şi balistice, de know-how, precum şi de asistenţă în adaptarea acestor tehnologii la specificul local şi achiziţionarea sau fabricarea „materiilor prime”. Nu cred că are rost să precizez că micuţa Coreea de Nord nu are nici pe departe TOATE resursele naturale necesare unor astfel de tehnologii. E logic să presupunem că au fost importate. De unde?

Cine i-ar fi putut asista?

Cel mai recent scandal, legat de motoarele de rachetă de fabricaţie ucraineană/rusească, poate furniza un răspuns. Moscova, ca şi Kievul, nu sunt capitale care să se gândească de două ori când e vorba de vânzarea tehnologiilor balistice. Eu cred că ICBM-urile nord-coreene sunt cumpărate de la ruşi, cu complicitatea sau fără a Kievului.

Cu totul altfel stă problema când vorbim de tehnologii nucleare militare. Moscova n-ar vinde niciodată aşa ceva. Nici China. Cu atât mai puţin SUA către o dictatură ca cea a lui Kim. Parisul sau Londra ies din discuţie din motive evidente.

Rămân pe lista suspecţilor puterile nucleare mai „mici”: India, Pakistan şi, o variantă extrem de interesantă, Israel.

India sau Pakistanul dezvoltă dispozitive nucleare capabile de distrugeri masive pe porţiuni foarte mari de teritoriu. Israelul nu. Din puţinele date despre programele nucleare israeliene, dar şi uitându-ne pur şi simplu pe o hartă a Orientului Mijlociu, putem deduce destul de uşor că Israelul este singura putere nucleară interesată de dispozitive „mici”. Decisive, puternice, dar capabile să distrugă porţiuni limitate de teritoriu. Sunt singurele tipuri de dispozitive nucleare care ar putea fi folosite în apropierea graniţelor, adică acolo unde se află principalii inamici ai Israelului.

Tehnologie balistică rusească şi tehnologie termonucleară israeliană – iată o combinaţie care, deşi nu este, şi probabil nu va fi validată niciodată oficial, explică seria interminabilă de succese tehnologice ale Phenianului. Şi dă o matrice de înţelegere a catalepsiei de care Marile Puteri dau dovadă în rezolvarea crizei nucleare nord-coreene.

http://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2017/09/kim-bomba-h.jpghttp://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2017/09/kim-bomba-h-150x150.jpgdan musetoiuOff topicRevista preseicoreea de nord,kim yong il,nuclear
Evoluţiile „nucleare” ale Coreii de Nord trădează un joc global extrem de complicat. SUA, Rusia şi China, deşi aparent se pun de acord că dementul ăsta de Kim trebuie oprit, fac în spatele scenei jocuri murdare. Spun asta gândindu-mă la întrebările rămase fără răspuns. 1. Nimeni nu e în stare...