• Dacă nu știți cine e Pantelimon Halippa sau ce eveniment a avut loc la 1 decembrie 1918, intrați pe wikipedia AICI
  • Interviul a fost făcut în decembrie 1976, la București, atunci când Halippa avea deja 93 de ani. Reporter a fost tânărul (pe atunci) Mircea Popa.
  • Interviul nu a fost publicat niciodată în România. A fost publicat discret, o singură dată, la Chișinău, în 1990.
  • Azi vă dau prima parte a interviului; a doua zilele următoare.
  • Dacă nu aveți răbdare, puteți citi direct din fotocopia interviului, pe care o puteți descărca de aici: Interviu Pantelimon Halippa
  • MP înseamnă Mircea Popa, PH înseamnă Pantelimon Halippa

________________________

  • MP: Domnule Halipa, am vrea să discutăm așa, de parcă noi n-am ști nimic despre Basarabia. Care a fost statutul Basarabiei înainte de revoluție?
  • PH: Era un statut al absolutismului. Monarhia absolută rusească făcea ce vroia. Duma imperială din 1905 reușise, în legătură cu războiul japonez, pierdut de ruși, să câștige oarecare libertăți și să înfrunte absolutismul monarhului, al împăratului. Însă afacerea n-a durat mult timp și a venit un ministru. Unul Pleve, după cum îmi aduc aminte, o scârnăvie de birocrat. Și apoi a fost și un neamț oarecare, nu-mi aduc aminte cum îi spunea. Erau străini, dar care știuseră să prindă loc la curtea împăratului și acela, om naiv, se încredea în acești oameni care nu erau măcar ruși. Și acești oameni făeau o politică în folosul monarhiei absolutiste. Nu era decât o tiranie idioată și noi, în Basarabia, simțeam asta atunci când, de pildă, ministrul de instrucție era un basarabean, un moldovean, la drept vorbind, unul Caso, Aristid Caso, când s-a pus problema în Duma imperială ca să facă școli în limba copiilor pentru ca mai ușor să poată deprinde noțiunile de cultură și învățătură, a spus că limba moldovenească nici nu are măcar elementele suficiente pentru ca să-și poată spune toate ideile și noțiunile inventate de știință sau filozofie. Lucrul acesta a mers crescendo, încât când a venit revoluția cea mare, din 1917, la congresul învățătorilor s-au găsit învățători care spuneau: ”Domnule, noi nu putem să renunțăm la școala rusească pentru că în limba moldovenească nu vom putea măcar spune ceea ce trebuie să spunem elevilor, noțiunile de știină, noțiunile aritmetice, de geografie ș.a.m.d. Și-atunci a răsărit unul dintre colaboratorii mei, de la ”Cuvânt moldovenesc”, Alexandru Mateevici. Și el, venind la redacție, într-o singură noapte s-a pus și a făcut poezia pe care a intitulat-o ”Limba noastră”. Ei bine, domnule, această poezie este cea mai frumoasă definiție pe care a dat-o cineva limbii românești. Au mai fost și alții care au vorbit despre limbă. A fost și Mureșanu, și Coșbuc, și Goga, și Vasile Alecsandri, dar nimeni n-a spus așa de frumos despre limba noastră. Este o definiție ideal de frumoasă. Deci, noi avem o limbă pe care, dacă vom întrebuința-o bine, vom putea să ne impunem și aici, și peste tot. În cel din urmă basarabenii, cred că știți, au dat oameni destul de importanți în cultură și în literatură. Când te gândești că l-au dat pe cel mai mare filolog și istorician, pe Bogdan Petriceicu-Hijdău, pe romancierul Constantin Stere, pe poetul Ion Buzdugan, pe acest Alecu Mateevici și atâția alții care și-au făcut datoria. Încât noi avem cu ce veni în fața cititorului român.
  • MP: Și prin ce s-au mai impus basarabenii în acea perioadă de început de secol, de început al unor evenimente istorice deosebite?
  • PH: Noi ne-am impus prin capacitarem noastră, pentru că, de pildă, eu personal am fost ales la un concurs al sfaturilor țărănești din Basarabia pentru primul congres al sfaturilor de la Petersburg din luna iunie 1917. Acolo, firește, am participat la discuțiile care priveau organizarea politică a imperiului, dar pe mine mă interesa și o problemă de actualitate și care se impunea ca imediat să o pregătim. Și anume, problema școlii. Anul școlar 1917-1918 trebuia să-l facem în limba copiilor. Și atunci i-am spus lui Kerenski, ”dumneata știi prea bine că noi sub țar n-am avut școală în limba elevilor. În aceste luni care mai rămân până la deschiderea anului de studii, în iulie și august, noi va trebui să facem manuale și să le tipărim. Va trebui să pregătim învățători și profesori ca anul școlar să-l începem în limba copiilor. ” Eu nu țineam ca toți copiii din Basarabia să învețe limba românească. Nu. Numai copiii moldovenilor, iar evreii – în limba lor, ucrainenii, câți sunt, în limba lor, copiii rușilor în limba lor, nemții – în limba lor. Da, în tot cazul, pentru moldoveni puneam chestiunea: când vom putea noi să ne pregătim cu manuale, cu învățători și cu profesori? Și zic, altă soluție nu poate fi decât aceasta, ca eu să mă duc la Iași și acolo să-mi găsesc manuale, cu învățători și cu profesori? Și zic, altă soluție nu poate fi decât aceasta, ca eu să mă duc la Iași și acolo să-mi găsesc manuale pentru școala din țara românească și să le adaptăm pentru Basarabia noastră. Kerenski, ca ub prostănac, spune: ”Bine, domnule, asta înseamnă trădare a imperiului. Dumneata trebuie să știi că schimbarea în învățământ trebuie să se facă după o lege, așa că trebuie să așteptăm constutuanta să se pronunțe în ce limbă să se predea copiilor moldoveni”. Eu atunci îi fac obiecțiunea aceasta: ”Tovarășe Kerenski, dumneatale ai așteptat constutuanta ca să devii prim-ministru al imperiului? Revoluția te-a făcut prim-ministru. Ei, tot așa și pe mine, cetățean al Basarabiei, m-a făcut conducător al acestei provincii. Și ian spune dumneata că noi trebuie să soluționăm această problemă în aceste două luni, dar nu putem fi așa de voinici și fermecători, ca să reușim lucrul acesta, decât să ne ducem și să le împrumutăm de la frații noștri români”. ”Domnule, acest lucru nu se poate” – zice Kerenski.
  • MP: Era nervos Kerenski?
  • PH: Da. Și atunci i-am spus: ”Domnule, la revedere, eu nu am nevoie să discut cu dumneata. Dumneatale fii conducătorul Rusiei, dar conducătorul Basarabiei nu esti și nu vei fi! Eu mă duc să stau de vorbă cu opoziția care ți-o face Troțki și cu Lenin”. Și într-adevăr l-am luat pe Ion Sinicliu care era deputat la acest congres și ne-am dus. Acolo am discutat și am ajuns la concluzia aceasta: noi să procedăm cum ne dictează conștiința națională, cum ne dictează interesul politic și cum va hotărî Sfatul Țării. Numai prin Sfatul Țării trebuie să facem lucrul acesta, să nu facem pe cale întâmplătoare, ci Sfatul Țării care va fi parlamentul local al Basarabiei, el să hotărască”. Puteamsă zic în gândul meu: ”Poate că și Lenin și Troțki au întrebuințat o hârtie și că în fapt ei nu se vor ține de această formulă. Până când vom face noi Sfatul Țării ei vor ști să buimăcească masele populare țărănești care sunt naive. Ele și acuma sunt naive, dar pe atunci erau și mai naive. Și atunci în loc să facem cum ne dictează conștiința națională și interesul politic, bolșevicii vor face lucrurile așa cum le dictează interesul lor egoist”.
  • MP: Și cum ați procedat în continuare?
  • PH: Noi însă am fost așa harnici și sinceri în concepția noatră, încât am convocat toate congresele – și cel militar, și cel țărănesc și toate instituțiie publice, zemstva și instituțiile județene și comunale. Toți au căzut de acord la formula cu care am venit noi, partidul moldovenesc, și care am spus: ”Fiindcă noi suntem majoritatea de 70 de procente de moldoveni, noi în Sfatul Țării trebuie să avem 70 de procente, iar restul de 30 de procente să fie al minorităților”. Am căzut de acord să fie 120 de deputați în acest parlament al nostru, pe care l-am numit Sfatul Țării, și noi am ales deputații, prin adunările județene ale zemstviei și prin comune, încât Sfatul Țării a putut fi deschis în noiembrie 1917. Și noi ne-am declarat republică autonomă, iar la 24 ianuarie 1918 ne-am declarat chiar republică independentă de Rusia. De ce? Pentru motivul că între timp în Ucraina se organizase un guvern ucrainean și acela nu mai recunoștea Petrogradul și noi, chiar dacă am fi vrut să recunoaștem ceva în legătură cu Peterburgul acesta, noi n-am fi putut și de aceea noi în Sfatul Țării noi ne-am trezit cu situația aceasta: n-aveam nici moneda noastră, n-aveam nici bugetul nostru. Atunci am pus problema: cu cine ne asociem ca să facem din această republică o organizație solidă?

(va urma)

http://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2018/05/Pantelimon-Halippa.jpghttp://musetoiu.ro/wp-content/uploads/2018/05/Pantelimon-Halippa-150x150.jpgdan musetoiuCărţi1 decembrie 1918,basarabia,marea unire,pantelimon halippa,romania maree
Dacă nu știți cine e Pantelimon Halippa sau ce eveniment a avut loc la 1 decembrie 1918, intrați pe wikipedia AICI Interviul a fost făcut în decembrie 1976, la București, atunci când Halippa avea deja 93 de ani. Reporter a fost tânărul (pe atunci) Mircea Popa. Interviul nu...